Arrigu Colonna, natu circa in l'annu 940, discendente direttu d'Ugu Colonna, seria u 6esimu Conte di Corsica.[1] Arrigu Colonna fubbe cugnumatu il bel Missere, prubabilmente per via di a so bellezza di natura, è di a so amabile figura. Hè più cunnisciutu sottu à u nome d'Arrigu il bel Missere. Hè reputatu esse u figliolu maiò di Guidu Colonna[2].

Biugrafia mudificà

 
A stemma di i Colonna

Sient'è u cronistu di u XVe seculu, Ghjuvanni di la Grossa, hè ellu chì unu Imperatore (chì a so storia ùn si ricorda micca u nome) fece Cavaliere, è à u quale, circustanza di prima trinca, cunfirmò u pussidimentu di a Corsica. Era assai populare è omu pò dì ch'ellu fubbe u liberatore di u so populu, quandu ellu li dete l'abulizione di a "decima di i zitelli" chì Roma esigia. Avia mandatu per stu fine vicinu à u Santu Sediu u vescu d'Aleria, chì cunnuscia a so capacità. U Papa, struitu da l'eloquente ripprisintazione di u sapiente Prelatu, si spicciò d'abrugà a leghje, è duvite marcà a so indignazione contru à l'avarizia di l'Officiali di a Corte Rumana.

U conte Arrigu ebbe setti figlioli è una figliola di Ginevra, a so moglia, chì appartenia à a famiglia rumana di i Torquati. Maritò a so figliola à u conte Antonio, figliolu di u conte Forte di Cinarca, discendente di u conte Cinarcu[3].

U Conte Forte di Cinarca pretendia chì i castelli di Tralavetu è di Cavru eranu stati architettati in a stesa di a so ghjuridizione. I Tralavetini s'oppuninu à e pretensione di Forte, chì purtò u prucessu davanti à Arrigu, amicu (è dinù parente) ch'ellu u ghjudicava in qualità di Magistratu supremu. 'Ssu principe ghjustu, accumpagnatu di i so zitelli, andò sopr'à locu per struisce si di i medii chì omu mettia in causa.

I Tralavetini, privedendu chì a so decisione li seria sfavurevule, privensinu u so ghjudicamentu, è u fecenu assassinà da unu Sardu. In u mentre chì Forte di Cinarca si chjimpava u parricidiu, agguantonu i setti principi, ch'elli annigonu sottu à unu ponte vicinu à Cavru.[4]

Note mudificà

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. A Corsica: unu populu, una storia, l'Arcipelagu, ghjugnu di u 2003, "A dinastia fantasimu di i Colonna"
  3. Ghjuvanni di la Grossa, Croniche in Storia di a Corsica publicata da l'Abate Letteron, tome I p. 121
  4. 'Sse infurmazione sò stratte da a Storia di e Rivoluzione di Corsica, dapoi i so primi abitanti sin'à i ghjorni d'oghje, publicatu trà u 1771 è 1776, da l'abate Germane. Quellu cita parechje volte à Anton Petru Filippini.

Bibliugrafia mudificà

  • Abate Letteron Storia di a Corsica - Tomu 1, Bulletinu di a Sucità di e scenze naturale è storichi di a Corsica, Stampa è libraria Vv Eugène Ollagnier, Bastia 1888.

Da vede dinù mudificà