Ghjuvanni di la Grossa

Ghjuvanni di la Grossa (in genuvese Giovanni della Grossa), hè unu scrittore corsu, cronistu, natu l'11 dicembre di u 1388 in A Grossa un picculu paese di Pumonte.[1] Vulendu cuntà a storia di u so paese dapoi l'origine sin'à l'epica chì l'hè cuntimpuranea, scrive à u seculu XV u prima grande testu storicu è litterariu in Corsica. A so cronaca, d'una grande attindibilità per a storia di u so tempu, si compie in u 1464.

A Grossa, u paesi nativu di Ghjuvanni di la Grossa

E so cronache, d'una viridicità assuluta per a storia di u so tempu, sò e sole fonte di storia interna di u Medievu in Corsica chì sò state imprudate sin'à i nostri ghjorni. Di i dui seculi chì u pricedenu, ne hà fattu unu racontu chì ùn cumporta ch'è qualchì errore cronulogicu chì certi sò duvuti à i so cuntinuadori.

Biugrafia mudificà

Ghjuvanni di la Grossa hè natu u 11 dicembre di u 1388 in A Grossa, unu picculu paese vicinu à Sartè in Pumonte. 'Ssu locu, situatu in u dilà da i Monti sient'è a terminulugia di l'epica, facia parte di a signuria di A Rocca. A data di 1464 hè generalmente cunsiderata cum'è quessa di a so morte, sippuru certe fonte evucheghjanu ancu u 1470.

Studii mudificà

In Bonifaziu hà studiatu a grammatica, vene à dì hà fattu studii chì cumpurtavanu l'imparera di u latinu. Eppoi hà cuntinuatu a so struzzione in Napuli cum'è molti ghjovani Corsi di tandu, desiderosi di struisce si [2].

Prufissione mudificà

 
A chjesa San Ghjuvanni in A Grossa

Diventatu nutaru, Ghjuvanni hè statu à u sirviziu di tutti i maestri di Corsica di u so tempu :

  • In u 1406, à l'età di 18 anni si stalla cum'è nutaru in Biguglia à u sirviziu di u guvernadore genuvese Andria Lomellino. Dopu, mentre più di 50 anni, a so carriera si cuntinueghja cum'è ch'è tinente, gerente di i campi militareschi, vicariu di ghjustizia, cummissariu incaricatu da u putere di stabilisce a ghjustizia, di mantene l'ordine è di cullittà e tasse.
  • Cum'è nutaru, serve u conte di Corsica Vincentellu d'Istria da u 1419 à u 1426, data ind'ellu si deve rifughjà vicinu u so avversariu, favurevule à i genuvesi, Simone Da Mare, signore di San Colombano, per tene ci listessa funzione.
  • Entre dinù à u sirviziu di a famiglia di i guvernadori genuvesi Fregosi, di i legati puntificali è di l'Offiziu di San Ghjorghju. Parechje volte, per via di i tempi irrichieti di quell'epica, cunnosce l'esiliu, in Sardegna, in Capicorsu è ancu à Roma induv'ellu hè obbligatu à risede in u 1445 mentre ch'è ellu ci cunducìa un'ambasciata vicinu à u papa. Arreghje e so funzione in u 1456[2] è si ritira in u so paese nativu.

Opera mudificà

A so opera mestra hè a Cronica corsesca.

Per a storia di l'epiche precedente, Ghjuvanni s'hè servutu di testi imperfetti di scrittori anziani chì sò scunnisciuti da noi. Hà cunsultatu dinù cartule è archive, hà cunsideratu dinù una tradizione orale assi forte è hè andatu à ossirvà e vistighe di i bastimenti anziani per virificà s'è ciò ch'era statu dettu currispundia à a rialità. Riguardu à a storia di u so tempu, grazia à a so carriera professiunale è à a so prussimità incù i puteri successivi, i so scritti sò d'una grande attindibilità è u so racontu ùn hè micca smentitu da altre fonte o documenti.

Eppuru a so opera hè stata assai criticata per via di i miti è ligende chì ci sò mintuvati. L'hè statu rimpruveratu cusì d'esse u solu à evucà u mitu di u cavaliere rumanu Ugu Colonna[2], chì seria statu mandatu da u papatu per ricunquistà a Corsica, tandu in manu à i Sarracini.
'Ssu persunaghju, diventatu u fundatore d'una sterpa regnante in l'isula, i Cinarchesi, ùn averia micca un'esistenza reale sient'è i storichi. Certi accusanu u racontu di Ghjuvanni di la Grossa di vulè ligittimà a duminazione di i Cinarchesi; d'altri li rimpruvareghjanu d'avè dipintu in modu favurevule a duminazione di i Genuvesi è finalmente 'sse cuntradizione miretanu ch'ellu si face un studiu più apprufunditu di l'opinione di l'autore.

U manuscrittu originale Cronica corsesca chì n'hè u principale autore[3] ùn hè micca statu ritruvatu sin'à oghje. U testu hè pervenutu sin'à noi grazia à qualchì copia. Malgradu l'enormu travagliu di i cupisti, molti errori sò stati cummessi, certe pagine sò state perse, e pricisione sò state aghjustate, tantu ch'è u racontu hà certamente subitu numerose trasfurmazione.

Ghjuvanni di la Grossa hà avutu i so cuntinuadori. U racontu di a storia corsa hè statu ripigliatu da altri cronisti, prima da Pier Antone Monteggiani sin'à u 1524, eppoi da Marcantone Ceccaldi sin'à u 1559 ma tutti 'ssi libri, cum'è quellu di Ghjuvanni di la Grossa ùn sò micca stati pubblicati. Solu Anton Petru Filippini ripiglia u racontu di i so pridicissori, è i pubblicheghja in u 1594 incù u soiu chì s'arresta à 'ssa data sottu à u nome d' Istoria di Corsica. In 'ssu libru, i scritti di Ghjuvanni di la Grossa sò riassunti è cummintati.

In u 1888, l'abate Letteron, prufissore di lettere in Bastia, traduce è pubblicheghja a cronaca di Filippini. In u 1910, pubblicheghja una virsione più cumpletta di a cronaca di Ghjuvanni di la Grossa, u manuscrittu Y di a bibbiuteca di Bastia. In u 1998, Mattea Giacomo-Marcellesi è Antone Casanova pubblicheghjanu una virsione bislingua di 'ss'opera.

Note mudificà

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. 2,0 2,1 2,2 Storia di Corsica - Colonna di Cesari-Rocca è Luigi Villat - Anc. Lib. Furne Boivin & Cie Ed. 1916
  3. Carlu Bémont è Cristianu Pfister in Rivista Storica - 42a annata - sittembre-dicembre 1917 Librairie Félix Alcan 1917, p.61

Bibliugrafia mudificà

  • Petru Cirneu, "Cronica+corsesca" De Rebus Corsicis, 1506
  • Diunisu Luciani, A Corsica tempa 'lli sarragini, lugliu 1998
  • Antone Casanova è Mattea Giacomo-Marcellesi, riedizione di a Cronaca medievale Corsa di Ghjuvanni di la Grossa - Edizione La Marge, 1998
  • Farrandu Ettori, A Casa d'A Rocca - Edizione Alanu Piazzola, 1998