20 di ghjennaghju
Ghjennaghju | ||||||
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 | 31 |
U 20 di ghjennaghju hè u 20u ghjornu di l'annu in u calendariu gregurianu. Restanu 345 ghjorni à a fine di l'annu (346 sì hè bisestile).
Avenimenti mudificà
In Corsica mudificà
Nascite mudificà
Morti mudificà
Celebrazioni mudificà
Santi mudificà
Santu Bastianu. Santu Fabianu
Bastianu serebbi un Milanese marturiatu in Roma un 20 ghjennaghju è sepoltu in e catacombe di a via Appia.
Era digià onuratu da dui seculi quandu, à u seculu sestu, hè nata una legenda.
Secondu issa legenda, Bastianu era un bellu ufficiale chì passava u so tempu à succorre e vittime cristiane di a persecuzione urganizata da l'imperatore Dioclezianu. Da a stizza, l'imperatore l'hà datu à l'archeri chì l'anu matraversatu di frezze.
A veduva, Irena, vense à piglià a salma di Bastianu per dalli una sepultura. U martiru respirava sempre. U si hà purtatu in casa, l'hà gueritu, è l'hà dumandatu di stassine piattu. Ma Bastianu, più decisu chè mai, s'hè impustatu per vede l'imperatore è dumandalli a libertà pè i cristiani. Quellu l'hà fattu tumbà à bastunate, cum'è un cane.
A legenda hà piaciutu tantu chì si ne sò servuti pittori, musicanti è pueti.
Etimolugia: da u grecu "sebastos" (carcu d'onori, venerabile).
Casate: Bastianacci, Bastianaggi, Bastianelli, Bastianesi, Bastiani, Bastianini, Sebastiani.
Nomi: Basch, Bast, Bästel, Basten, Bastiaan, Bastian, Bastiana, Bastiano, Bastianu, Bastiat, Bastien, Bastienne, Bastin, Bastina, Baustian, Sebass, Sébastian, Sebastiana, Sebastiane, Sebastiani, Sebastiano, Sébastien, Sébastienne, SebestyenSeva, Sevastiana, Sevastiane, Wastel.
Paesi è cità: Roma, Mannheim, Palma, Soissons, Oetting, Chiemsée (trasl. 9 dicembre). In Corsica: Arbellara, Castineta, Chigliacci di Campulori, Munticellu, u Silvarecciu, a Verdese.
Prutezzione: pulizzeri.
Fabianu era un laicu fattu papa in 236, mortu martiru u 20 gjhjennaghju 250.
Etimolugia: da "Fabius", casata rumana, da "faba" (a fava). Cugnomi simili eranu assai in usu in l'Antichità: Ciceru venia da "u ceciu" è Lentulu da "a lentichja". U nome Fabianu s'hè spartu in Inghilterra à i seculu XIII. A u seculu XIX ci hè nata a "Fabian Society", creata in l'onore di Fabiu Cuntactor, un omou puliticu rumanu di u seculu terzu nanzu à Cristu, sucietà chì ghjè diventata u Partitu travaglistu. Ne facianu parte i rumanzeri B. Shaw è H.Ghj. Wells.
Casate: Fabiani.
Nomi: Faba, Fabia, Fabian, Fabiana, Fabiane, Fabiano, Fabianu, Fabianus, Fabie, Fabien, Fabienne, Fabiola, Fabion, Fabis, Fabiu, Fava.
Litteratura: u feminile Fabiola hè statu messu à a moda da u rumanzu di Wiseman in u 1845.[1]
Ligami esterni mudificà
- Storia di a Corsica Archiviu 2006-07-28 at the Wayback Machine
- Almanaccu Adecec 2007 Archiviu 2007-02-12 at the Wayback Machine