Santa Divota fù una martire corsa, vinirata com'è santa da a Chjesa cattolica. Hè patrona di a Corsica è di u Principatu di Monacu.

Santa Devota in un mosaicu di stile medievale di l'Ottucentu.

Biugrafia mudificà

 
E reliquie di Santa Divota in a catedrale di Monacu

Santa Divota nascì intornu à u 283 à Lucciana è murì durente una persecuzione à Mariana (Corsica) in u 304. Pocu si sà di a so vita, fora di parechji episodii culligati dirittamente à a storia rumana. Nascì durante a breve ma trimenda persecuzione di Diuclezianu. Tutta a so vita si svolse à Mariana in Corsica.

Divota fù allevata da una balia cristiana. I testi latinu di A Passione facenu referenza à 'ssa zitelllina corsa di Divota:

« puella quaedam nomine Devota, ab infantia christiana fuit in insula quae dicitur Corsica. »

chì si pò traduce di a siguente manera:

« una ghjuvanotta di nome Devota, cristiana dapoi à so infanzia, vivìa in l'isula chì si chjama a Corsica.[1] »

Ghjovana, Divota andava à spessu à pricà à l'appiattu, incù altre cristiane, in a grotta di a Nepiticcia situata in u circondu di u paese di U Borgu.

Cunsacrò a so vita à Diu ma, sempre ghjovana, in u 304, scuparta è dinunciata com'è cristiana (a tradizione ci dice per via d'una spia). À l'epica, a Corsica dipendia da u guvernadore rumanu di a Sardegna, chì si chjamava Barbaru. Divota fù strascinata annantu à i scogli eppo torturata incù u "cavallettu". Divota suppurtò u suppliziu senza a minima pienta. Pare chì Barbaru avissi ordinatu di brusgià ne dopu u corpu. Ma quellu invece fù arrubatu di notte da un certu Grazianu è da un prete chjamatu Benenato, incù u scopu di dà una sipultura cristiana à a ghjovana martire. Divota fù imprighjunata dopu è turturata à morte. Si pensa ch'è u locu ind'ella fù marturiata hè quellu di a cattedrale di Santa Maria Assunta in l'attuale Lucciana.[2]

Diretti in Africa, à causa d'una timpesta funi diruttati versu Les Gaumates, chì face oghje parte di u Principatu di Monacu, in u quartiere di l'Condamina. A tradizione vole ch'è da u corpu di a santa sia isciuta una culombula chì averisti indicatu a via à i dui omini. In u puntu di u principatu in u quale l'imbarcazione incù u corpu di a santa sbuccò, u 27 ghjinnaghju 312, fù truvatu un inusuale rusulaghju fiuritu è, pocu distante, u corpu di Divota.

À listessu locu fù custruita dopu una cappella chì, rifatta è allargata, esiste sempre oghje. U 9 di ghjugnu di u 2003 u principe Ranieri III di Monacu hà participatu à a cirimonia di a Penticosta in a cattedrale di Santa Maria Assunta in Lucciana, in prisenza di u vescu di Monacu è di u vescu d'Aiacciu.

Prete Galletti mudificà

 
Santa Divota: illustrazione in u libru di prete Galletti di u 1863

Ghjuvan' Anghjulu Galletti, dettu "prete Galletti" ci conta in a so Storia Illustrata di a Corsica, a storia di santa Divota:[3]:

« Santa Divota, siont'è a tradizione chì esiste dapoi parechji seculi ind'è noi, seria nata vicinu vicinu di a cità di Mariana, è averia patutu u martiriu in 'ssa cità, sottu à l'imperatori Diucezianu è Massimianu [...]. Omu si riferisce ancu à u nome di u so paese, Quercus, Querciu, à i ghjorni d'oghje. Infatti, à stu locu, chì avale hè cupertu à vigne, si trova à spessu, scavendu a terra, tistimunianze irrifutevule chì attestanu l'agglumerazione d'una pupulazione in 'ssu locu in i tempi di l'antichi Rumani. »

Storia mudificà

Pasquale Paoli ebbe l'intenzione di pone l'effigia di Santa Divota annantu à a stemma di a Corsica. Scrisse cusì di ghjunghju 1762 à u conte Antoniu Rivarola. A vulia mette non solu annantu à a bandera, ma dinù annantu à l'arme di i so cumbattanti. Ma Paoli ùn a fece finalmente micca. Creò invece un ordine di cavalleria cumpostu da cinquanta Bravi, scelti frà i so cumbattanti i più curaghjosi, chì eranu sottu à a prutizzione di Santa Divota, è purtavanu dinù una medaglia incù l'effigia di Divota.

Cultu mudificà

Divota hè a santa patrona di a Corsica è di u principatu di Monacu. A so festa hè cilibrata u 27 di ghjinnaghju. L'attributi di Divota sò: a palma, a curona di rose, a culombula, a barca, a stemma di u Principatu di Monacu.

A Grotta di Santa Divota mudificà

Da zitella, Divota andava à spessu à pricà in a grotta di a Nepiticcia incù altre cumpagne cristiane. 'Ssa grotta seria statu u locu ind'elli stavanu i primi cristiani. U nome di a grotta face referenza à a prisenza di a nepita. A grotta hè situata à 4 kilomitri di l'antica cità di Mariana, in u circondu di u paese di U Borgu. Hè ancu chjamata avale a grotta di Santa Divota. Ci era in i tempi un grande pilegrinagiu in 'ssa grotta, a mane di u 27 di ghjinnaghju. E ghjuvanette facianu tandu piccule cullane incù perule di vetru, chì eranu chjamate "i paternostri di Santa Divota".

Puesia mudificà

Hè mintuvata Santa Divota in qualchì puesi corsa. Ghjuvan' Petru Lucciardi in particulare li dedicò l'opera di teatru entitulata U Martiriu di Santa Divota, chì cumprende a puesia À i Corsi.

Note mudificà

  1. Baudoin (1933), p. 138.
  2. Baudouin (1933), p. 141-142.
  3. P. 315

Bibliugrafia mudificà

  • Louis Baudouin, Santa Devota, Rivista di a Corsica, Maghju-Ghjunghju 1933, p. 137-142
  • Ghjuvan' Anghjulu Galletti, Storia illustrata di a Corsica, Parigi, 1863
  • Ghjuvan' Petru Lucciardi (1922) U Martiriu di Santa Divota, Parigi : Sucietà Parigina di Stamperia

Ligami mudificà

Da vede dinù mudificà

Altri prugetti mudificà

Fonte mudificà

'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.