Francisco Coloane (Quemchi, 19 di lugliu 1910 - Santiago di u Cili, 5 d'aostu 2002) hè statu un scrittori cilenu. Hè cunsidaratu un di i più grandi rumanzieri latinu-americani di u XX seculu.

Francisco Coloane (à manca)

Parechji critichi l'ani ancu paragunatu à autori com'è Ghjaseppu Conrad è Herman Melville. Si riteni ch'è i so opari aghjini furtamenti influinzatu, aldilà di un'intreia generazioni di scrittori sudamericani, ancu l'opara di Bruce Chatwin.

U sensu di grandezza è di putenza di a natura, da i muntagni à i pianuri di a Patagunia, da a scunfinata sulitudina di i diserti à l'uceanu, hè diffusu in tutti i so opari.

Una volta Coloane dissi, parlendu di ciò chì l'avia spintu à scriva, ch'eddu era divintatu scrittori par nustalgia, par via di a mancanza di u mari è di i so isuli.

Biugrafia mudificà

Francisco Coloane nascì in Cili, à Quemchi, in a pruvincia di u Chiloé. U so babbu, Juan Agustín Coloane, fù capitanu di a prima baliniera cilena è a so mamma, Humiliana Cárdenas, era una piccula prubitaria tarrania.

À l'ità di 15 anni avia dighjà persu tremindù i parenti. Truvendu si custrettu à stantà u so pani, abbandunò a scola salesiana ind'eddu studiava è truvò travagliu com'è marinaru, annantu à i barchi longu i canali, com'è pidonu in i tinuti agriculi di a pampa australi, è participò ancu à i ricerchi pitrulifari in a zona di u Strettu di Magellanu.

À l'iniziu di l'anni Trenta, Francisco Coloane si tramutò in Santiago di u Cili, in cerca d'oppurtunità migliori. Quì truvò travagliu com'è ridattori par u ghjurnali L'Ultimi Nutizii. Calchì annu dopu cuminciò à scriva raconti chì funi publicati da parechji ghjurnala è rivisti.

Coloane conta i so numarosi viaghji, cumpiiti à cavaddu, in navi, barca, vilieri. In u 1947 participò à una spidizioni di carattaru scentificu-militara in l'Antartidi; viaghjò in a rigioni australi di u Cili incù Etvušenko, u pueta russiu. Trascorsi dopu dui anni in China, viaghjendu à traversu a Mongulia, chì li ricurdò cusì da vicinu l'infiniti distesi di a Patagunia, ind'eddu avia trascorsu parti di a so ghjuvantù. Viaghjò dopu finu à i Galapagos, ussirvendu è discrivendu incù passioni un patrimoniu naturali inparagunevuli è senza difesa.

 
Bustu di Coloane à Quemchi

Coloane hà fattu cunnoscia aldilà di i so probbii cunfini i rigioni più isulati è scunnisciuti di u Cili: a parti più australi di a terra, a pruvincia di u Strettu di Magellanu è, di manera particulari, a Terra di u Focu. U mondu à a fini di u mondu di Coloane hè un uceanu grisgiu è burrascosu, è i so acqui sò pupulati di baleni è balinieri, vechji marini, piscadori è timpesti.

Ci conta Marcu Biancarelli una passata [1] chì cuncerna Francisco Coloane, quand'eddu intrì in l’Accademia Cilena di a Lingua, in 1980 è ch'eddu citò in u so discorsu d’intrunisazioni i paroli di i lingui minacciati di l'Indiani di a Terra di u Focu è di Patagunia, chì dimostra u cuncernu di Coloane cù i lingui minacciati di sparizioni è a prutizzioni di a diversità linguistica è culturali.

In più di quissa hà cuntatu a vita simplicia d'essari umani à quandu vitturiosi, à quandu scunfitti, ma sempri impignati in una lotta senza tregua, in un' atmusfera mistiriosa è magica, à mità strada trà lighjenda è rialità. Non solu quissa si trova parò in i so pagini, ma ancu u racontu di a storia di u Cili, cumpresa a storia tragica di i dittaturi, di a parsicuzioni pulitica chì hà custrettu molti à essa esiliati è à abbandunà u so paesi probbiu .

Coloane riciviti u Premiu Naziunali di a Litteratura in 1964 è murì in a so casa di Santiago di u Cili u 8 aostu 2002.

Opari mudificà

  • L'ultimu murzu di a Baquedano (El Ultimu Grumete de a Baquedano), 1941
  • Capu Horn (Cabo de Hornos), 1941
  • A Tierra di u Fuego s'è apaga (tiatru), 1945
  • I balenieri di Quintay (Golfu de Penas), 1945
  • I cunquistadori di l'Antartidi (Los conquistadores de l'Antártica), 1945
  • Terra di u focu (Tierra di u Fuego), 1956
  • Viaje à l'Este, 1958
  • Suvitendu a balena (El Camino de a Ballena), 1962
  • Terra d'ubliu (El témpano de Kanasaka y otros cuentos), 1968
  • Cacciadori d'Indios (El Guanaco blanco), 1980
  • Crónicas de l'India, 1983
  • Velero anclado, 1995
  • Cuentos completos, 1999
  • Una vita à a fini di u mondu (Los pasos di u hombre), 2000
  • Naufraghji, 2002
  • Galapagos (Traverìas y traversuras el las Galàpagos), 2002
  • Antartidi (A campana nevegante), Guanda, 2006
  • Papeles recortados (escritos sobre annantu à vida en Chjina), LOM, 2004, incù intruduzioni d'Armendu Uribe
  • Última carta, Editorial Universidad de Santiago, 2005

Noti mudificà

  1. "U simpliciu fattu di mintuvà 'ssi noma in u quatru istituziunali di a lingua ufficiali di u Statu, u fattu di ramintà in 'ssu locu a diversità culturali d’un paesu chì vidia tutti i so libartà incamurrati, fù intarpritatu tandu com’è un cennu forti di dimucrazia." (in Cusmugrafia, Diversità è dimucrazia).

Liami mudificà

  • Marcu Biancarelli, Diversità è dimucrazia, in Cusmugrafia, Colonna Edizioni, 2011.

Fonti mudificà

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.