Voceru di Maria Felice di Calacuccia

U Voceru di Maria Felice di Calacuccia hè tipicu di i voceri di Corsica. Issu voceru, originariu di Calacuccia, in Niolu, hè statu cumpostu da una surella, Maria Felice, dopu à a morte di u so fratellu, chì si chjamava Lariu.

U voceru mudificà

Eu filava la mio rocca,
Quandu intesu un gran' rumore
Era un colpu di fucile,
Ch'è m'intrunò in lu core
Parse ch'unu mi dicissi :
Corri ; u to fratellu more.
Corsu in camera suprana,
È spalancaiu la porta.
Hò livatu ind'è lu core,
Disse, è eiu cascaiu morta
S'allora nun morsu anch'eiu
Una cosa mi cunforta.
Vogliu veste li calzoni,
Vogliu cumprà la terzetta.
Per mustrà la to camisgia
Tantu nimu nun aspetta,
À taglià si la so barba
Dopu fatta la vindetta.
À fà ne la to vindetta
Quale voli chì ci sia?
Mammata vicinu à more?
O la surella Maria?
Si Làriu ùn era mortu,
Senza strage nun finia !
D'una razza cusì grande
Lasci solu una surella,
Senza cugini carnali
Povera, orfana, è zitella.
Ma per fà la to vindetta,
Sta sicuru, basta anch'ella.

Referenze mudificà