Pulicaria odora
Pulicaria odora
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Pulicaria
Nome binuminale
Pulicaria odora
Filippo Parlatore, 1850

Pulicaria odora hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Asteraceae.

Descrizzione mudificà

Pulicaria odora hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si caratterizeghja da piccioli ritti aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. E so foglie sò opposte, lineare è sgaghjanu una aggradevule odore quandu omu i ciccia. I fiori di 'ssa pianta sò di culore giallu vivu è sò ragruppati in capulini.

Ripartizione mudificà

Pulicaria odora hè originaria di u bacinu mediterraniu, induv'ella hè largamente sparta. Omu a trova per u più in e rigione custiere, e pratuline è e zone rucciose. 'Ssa pianta hè ancu prisente in certe parte di l'Africa di u Nordu è di l'Asia occidentale.

Pulicaria odora hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia mudificà

Pulicaria odora hè una pianta adatta à i climi caldi è asciutti. Priferisce e terre belle assiccate è assuliate. 'Ssa spezia hè capace à resiste à i periodi di sicchina grazia à e so radiche prufonde chì li permettenu d'assurbisce l'acqua in prufundità. Fiurisce di regula da ghjunghju à sittembre, attirendu cusì numerosi insetti inamacatori.

Tassonumia mudificà

Pulicaria odora hè u nome scentificu accittatu di 'ssa pianta. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Pulicaria dysenterica, Pulicaria vulgaris è Pulicaria viscosa.

Cunsirvazione mudificà

Pulicaria odora ùn hè micca cunsiderata cum'è una spezia minacciata. Hè relativamente cumuna in a so area di ripartizione naturale. Eppuru, certe pupulazione ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente per causa di l'urbanisazione criscente è di l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di surviglià u statu di cunsirvazione di 'ssa pianta è di piglià misure di prutezzione cusì necessaria.

Riferimenti mudificà

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note mudificà

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti mudificà