Leonardo Fibonacci (v. 1175 à Pisa - v. 1250) hè statu un matematicu talianu. Avia, à l'epica, per nome d'usu "Leonardo Pisano", è si cugnumava qualchì volta ellu stessu "Leonardo Bigollo" (bigollo significhendu "viaghjadore" in talianu).[1] Cù altri matematichi di u so tempu, cuntribuse à a rinascita di e scienze esatte dopu à a decadenza di l'ultima parte di u Medievu. S'ellu hè cunnisciutu per a seguita di Fibonacci, ghjoca soprattuttu un rollu di un'impurtanza cunsiderevule fendu u ligame trà u sapè matematicu di i musulmani, in particulare di i cifri indoarabi, è l'Occidente. Fubbe l'autore di un'opera, Liber abaci (1202), è un grande viaghjadore. Di i so viaghji ind’è u mondu arabu cù u so babbu impurtò in occidente u modu mudernu di impennà i numeri, chì oghje si chjamanu dinù numeri arabi. Fibonacci hè cunnusciutu ancu pè a sequenza di numeri chjamata successione di Fibonacci chì principia cù: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, ... è dunde ogni numeru hè a somma di i dui chì u precedenu.

Leonardu Pisano chjamatu Fibonacci.

Biugrafìa mudificà

 
Statua di Leonardo Fibonacci in a so cità nativa di Pisa

E fonte biugrafiche annantu à 'ssu persunaghju facenu crudelmente diffettu. Natu in Pisa, Ripublica marittima di a Tuscana, a so educazione s'hè fatta in grande parte à Bejaia in Alghjeria, induve u so babbu Guglielmo Bonacci era u ripprisintante di i marcanti di a Republica di Pisa. Hè in 'ssa cità portuaria, chì era à quell'epica un centru cummerciale è intellettuale, chì Fibonacci cumenciò a so educazione in matematichi. Benchì omu ùn sappia micca si ellu sapia leghje l'àrabu, studiò in particulare i travagli algebrichi d'Al-Khwarizmi.

Avendu dinù viaghjatu in Egittu, in Siria, in Sicilia, in Pruvenza à prò di u so babbu, è scuntratu diversi matematichi, Fibonacci ne rapurtò à Pisa in u 1198 i cifri àrabi è a nutazione algebrica (chì certi ne attribuiscenu l'intruduzione à Gerbert d'Aurillac). Quessa illustra i ligami trà a vitalità cummerciale di e cità d'Italia di l'epica è a criatività scentifica è artistica di i so membri.

In u 1201, pruvò chì ogni frazzione a/b pudia esse nutata cum'è una somma di frazzione distinte chì u so numeratore hè 1, vene à dì, pudia esse ripprisintata da una frazzione egizziana.

Da u 1202 à u 1225, hè occupatu incù e so differente opere.

Dopu u 1228, a vita di Fibonacci ci hè guasi scunnisciuta. Un solu documentu cunnisciutu si riferisce à ellu. Sì tratta di unu dicretu datatu di u 1241 nutifichendu l'attribuzione dà a Republica di Pisa di un salariu annuale di vinti lire à u "savviu è discretu Maestru Leonardo Bigollo". 'Ssu salariu li fubbe datu in ricunniscimentu di i sirvizii resi à a cità è à i citatini in qualità di cuntabile. Fibonacci morse pocu dopu, prubabilmente à Pisa.

Liber abaci (1202) mudificà

U libru di i calculi hè un trattatu annantu à i calculi è a cuntabilità fundatu annantu à u calculu decimale à un'epica induve tuttu l'Occidente imprudava sempre i cifri rumani è calculava annantu à l'abbacu. 'Ssu libru hè assai influinzatu da a so vita in i paesi nordafricani. Hè d'altronde ridattu in parte da dritta à manca.

Incù 'ssa publicazione, Fibonacci intruduce u sistemu di nutazione arabu in Europa. 'Ssu sistemu hè più putente è più rapidu chì a nutazione rumana, è Fibonacci ne hè pienamente cuscente. L'invinzione serà prima male ricevuta parchì u publicu ùn capia più i calculi ch'elli facianu i cummercianti. In u 1280, Firenza interdì ancu l'usu di i cifri arabi da i banchieri. Omu ghjudicò chì u zeru arricava a cunfusione è e difficultà à u puntu ch'elli chjamonu 'ssu sistemu cifra, chì deriveghja da u nome arabu di u zeru (al sifr = biotu, zeru). Seria da l'usu di i numeri in a tradizione cabalistica chì a parola ciffra avaria acquistatu u sensu di codice sicretu.

Fibonacci hè più cunnisciutu à i ghjorni d'oghje per unu di i so prublemi cunducendu à i numeri è à a seguita chì portanu u so nome, ma à a so epica, sò soprattuttu l'appiicazione di l'aritmetica à u calculu cummerciale chì l'anu fattu cunnosce : calculu di u prufittu di e transazione, cunvirsione trà munete di differenti paesi usendu base differente (basa 10, 12, 20). U so travagliu annantu à a teuria di i numeri era ignuratu à l'epica, ma fubbe assai largamente lettu mentre i dui seculi chì suvitonu. I so travagli sò oramai assai imprudati in finanza di mercatu, è in particulare in analisi tecnica.

Practica Geometrie (1220) mudificà

 
Liber abbaci: à dritta, in a culonna in margine, a successione di Fibonacci

Hè un libru di geumitria è di trigunumitria, omagiu indirettu di u matematicu pisanu à Federiccu di Souabe, chì fubbe incurunatu imperatore à a fine di quistannu 1220. Ci mostra frà altru chì a soluzione reale di l'equazione   ùn hè micca custruttibile à a regula è à u cumpassu. Si tratta di unu risultatu senza equivalente dapoi Euclide.

Liber quadratorum (1225) mudificà

'Ssu libru di i quatrati, dedicatu à Federiccu II [2], hè un libru di prublemi numerichi, parte assai impressionnante di u travagliu di Fibonacci.

Flos (1225) mudificà

Hè un raggruppamentu di soluzione à i prublemi posti da Maestru Ghjuvanni di Palermu, filosofu di a Corte, à u mumentu di un cuncorsu di matematiche organizatu da è in prisenza di Federiccu II, prublemi ch'è solu Fibonacci avia saputu risolve.

I nomi di Leunardu di Pisa mudificà

U nome di Fibonacci, currispundente à filius Bonacii, figliu di Bonacci, in latinu ", li hè statu attribuitu di manera postume.

Note mudificà

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. Quandu, o Signore Federiccu, principe assai gluriosu, maestru Dumenicu mi purtò à Pisa, à i pedi di A vostra Eccellenza, maestru Ghjuvanni di Palermu, mi avendu scuntratu, mi pruponì a quistione, chì ùn appartene micca menu à a geumitria ch'è à u numeru, di truvà unu numeru quatratu chì, aumintatu o diminuitu di cinque, face sempre nasce un numeru quatratu. [...] Avendu d'altronde imparatu [...] chì A vostra Maistà avia degnatu leghje u libru ch'aviu scrittu annantu à i numeri, è chì Li piacìa qualchì volta di sente e suttilezze relative à a geumitria, mi so richjamatu a quistione ch'e vengu di enuncià è chì mi era stata pruposta à A vostra corte da U vostru filosofu. Ne aghju pigliatu u sughjettu, aghju intrapresu di cumpone a prisente opera, è aghju vulsutu intitulà lu U Libru di i numeri quatrati.

Articuli cunnessi mudificà