U cervu di Corsica
Cervus elaphus corsicanus
Classificazioni scentifica
Regnu Animalia
Divisioni Chordata
Classa Mammalia
Ordini Artiodactyla
Famiglia Cervidae
Genaru Cervus
Spezia Cervus elaphus
Nomu trinuminali
Cervus elaphus corsicanus
Linnaeus, 1753

U Cervu di Corsica (Cervus elaphus corsicanus) hè un mammiferu chì faci parti di a famiglia di i Cervidae. U cervu di Corsica hè una sottuspezia di cervu (Cervus elaphus). U nomu veni da u fattu ch'eddu hè statu ussirvatu pa a prima volta in Corsica. Ma Cervus elaphus corsicanus hè una spezia endemica di a Corsica è di a Sardegna. Difatti, u cervu di Corsica era sparitu di Corsica à a fini di u sissanta. In Sardegna, ùn ni firmava più ca centu. A spezia era minacciata d'estinzioni ma in u Sittanta a pupulazioni di Sardegna ghjugnìa à 250-300 cerva.
Avali, u risicu d'estinzioni s'hè alluntanatu, chì ci sò circa 6000 cerva in Sardegna è u cervu hè statu riintroduttu in Corsica. U cervu masciu di Corsica pesa circa 100 kilò. U cervu femina, a ronca, pesa circa 80 kilò. I nasciti si pruducini da maghju à lugliu. U cervu pò campà sin'à 14 anni.

Ci sò uni pochi di diffarenzi trà u cervu di Corsica è Sardegna, è u cervu cumunu d'Auropa uccidintali (cervus elaphus). U cervu di Corsica hè più chjucu. I so ghjambi sò più corti. U so pelu dinò hè appena più scuru. È l'incurratura di Cervus elaphus corsicanus hè menu sviluppata è impurtanta ca quidda di u cervu cumunu (cervus elaphus).

In Corsica mudificà

 
Un cervu, annantu à a faccia da daretu di a zucca di Tiadoru Poli

Cervus elaphus corsicanus era sparitu di Corsica versu à fini di u sissanta. L'ultimu animali hè statu tombu in Pinia, accantu à Ghisunaccia.

U cervu di Corsica hè statu riintroduttu in 1985 da u Parcu Naturali Rigiunali di Corsica, in associu incù a Rigioni sarda. I prima cervi sò stati lintati in 1998 in a rigioni di Quenza (Pumonti), in a vaddi di l'Asinau. In 1999, 24 cervi sò stati lintati annantu à a cumuna di Chisà.

U cervu di Corsica mangna a lamaghja, a scopa, l'arbitru, u listincu, i frondi è a ghjandi di a leccia, è ancu i castagni.

A pupulazioni corsa hè stimata oghji à circa 1300 cervi. In Corsica, u cervu ùn pò micca essa cunfusu incù un antru animali, parchì hè u solu riprisintanti di a famiglia di i Cervidae. Uni pochi di toponimi sò tistimonii di a prisenza anziana di u cervu in Corsica: par asempiu u paesi di Cervioni.

In Sardegna mudificà

Attualmenti, u risicu d'estinzioni di a spezia s'hè alluntanatu in Sardegna, induva ci sò più di 6000 cerva. A maiò parti di i cerva sò arrighjunati in a Sardegna miridiunali: in Sulcis guasi 2.600 esemplari, frà mezu à i quali 1.000 in a Riserva di Monti Arcosu è 1.500 in i territori contigui di i furesti duminiali di Gutturu Mannu, Monte Nieddu è Is Cannoneris; in Sarrabus più di 2.000 esemplari; in i Monti di l'Iglesienti è di l'Arburesi guasi 1.500 esemplari, frà i quali 1.250 in Arburesi è quissi altri in u Monti Linas è in u Monti Lerno.

Citazioni mudificà

U cervu hè mintuvatu qualchi volta in a cultura è a litteratura corsa. Par esempiu:

  • in u pruverbiu: À chì cervu ùn hè è cervu si crede, à u saltu di u fossu si n’avvede [1]
  • U cervu corsu hè dinò una canzona di u gruppu Diana di l'Alba
  • in A nanna dlu bambinu di Monsignori di la Fuata: Par quisti punti, par sopra issi cuddetti / Vi sò li mufri, li ronchi è li cirvetti.[2]
  • in a tupunumia corsa: Cervioni, a Grotta di u Cervu in u Lugu di Nazza, Pedicervu in Ventisari

Prutizzioni mudificà

U cervu di Corsica hè statu scrittu in u 2000 annantu à a lista rossa di i spezii minacciati di l'IUCN.

In Italia, u cervu di Corsica hè scrittu dinò annantu à u righjistru di i spezii particularmenti prutetti, à u liveddu naziunali (art. 2 L. 157/92) è rigiunali (art 5 L.R. 23/98).

Da veda dinò mudificà

Rifarenzi mudificà

  1. [https://web.archive.org/web/20060612222504/http://adecec.net/adecec-net/parutions/pdf/pruverbiicorsi.pdf Archiviu 2006-06-12 at the Wayback Machine Bellagamba, Ghjambattista, Una scelta di pruverbii corsi, 1988, Adecec]
  2. Della Foata, Paulu Matteiu, 1973, Poesie Giocose in lingua vernacula della pieve d'Ornano

Liami mudificà