Carlu Bonaparte: differenze trà e virsioni

Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
Linia 12:
Dopu à u ''13 ghjunghju'' [[1769]], quandu l'eroie di l'indipendenza corsa, [[Pasquale Paoli]], prese la via di l'esiliu ed i francesi finissenu a cuncquista di a Corsica, Carlu cambiò partitu è abbracciò a causa francese. U [[20 settembre]] [[1769]] fù numinatu assessore di a corte reale di Aiacciu è di u so distrettu. Pocu dopu finisse puru e so studie di drittu è ottense u Dutturatu in Leghje à l'[[Università di Pisa]] trà u 27 è u 30 nuvembre [[1769]]. A nova amministrazione francese creò un Ordine Corsu di a nubiltà, d'aprile [[1770]]. Carlu s'era dighjà procuratu, incù uni pochi d'altri membri di a so famiglia, u titulu di "Nobile Patrizio di [[Toscana]]", avendu fattu fà ricerche araldiche da i so parenti alluntanati di [[San Miniato di Pisa]]. Fù accittatu cum'è membru di a nova nubiltà corsa u 13 settembre [[1771]], incù u sustegnu di u [[Conte di Marbeuf]].
 
Ottense Carlu dopu parechji respunsabulità politiche è in u [[1778]] fù numinatu cum'è rippresentante di [[Corsica]] à a corte di u Rè [[Luigi XVI]] di Francia à [[Versaglia]]. Essendu in Parighji, hà ottinutu trè borse: una per u so figliolu maiore, [[Ghjiseppu Bonaparte|Ghjiseppu]], à u culleghju d'Autun ; un'antra, per [[Nabulione Bonaparte|Nabulione]], à a scola di Brienne ; infine, auna terza borsa, à a casa reale di Saint-Cyr, per a so figliola [[Elisa Bonaparte|Elisa]]. Dopu à esse statu suspettatu di qualchì speculazione in u [[1784]], morse Carlu à [[Montpellier]] di ferraghju [[1785]], à causa di un tumore à u stomacu.
 
== Matrimoniu è figli ==