Sirinata par un pastori di Zicavu

A Sirinata par un pastori di Zicavu (o Serenata per un pastore di Zicavu) hè una sirinata di Corsica. Hè stata citata in i Canti populari corsi di Salvatore Viale.

Sirinata par un pastori di Zicavu mudificà

Andare mi ni vuò da sua Eccillenza
È d’una latra ti voddu accusari:
Lu primu ghjurnu ch’iddu teni udienza,
Unu mimuriali ci vuò dari.
Sì la ghjustizia nun mi fà clemenza,
À du ministru mi voddu appiddari;
Parchì tù voli vivi di putenza,
Essere amata è non vuler amari.
Ma st’hai pinseri di vulì mi amani,
Quistu hè lu modu chì t’hai da tineri,
Bistemmia, quandu mi senti parlani,
È fà ti cruci, quandu tù mi vedi:
Cusì la ghjenti nun pinsarà mali,
Videndu, ch'è mi fai tal' dispiaceri,
Èppò la sera manda mi à chjamani
Par qualchì to fidatu missaghjeri .
 
Ritrattu di pastora (cartulina antica)
Gioia de cori è sempri t’hò chjamatu,
È per amari à tia, sogu surdu, è mutu;
Patu più ch'è nun pati unu dannatu,
Stò indì d'infernu, è ti dumandu aiutu.
O ingrata donna, è parchì m’hai burlatu,
È quistu pettu parchì l'hai fà ruttu?
Hè meddu esseri amanti, è nun amatu
Ch’esseri amanti amatu, eppò traduttu.
Gioia, tù m’hà riduttu a singhju tali,
Vogu à la messa, è nun sò duvi sia.
Nun ascoltu parodda di u missali,
È nun sogu più di d'Avè Maria;
Quand’è la dicu, nudda nun mi vali,
Parchì t’hò sempri in ti la fantasia;
È parchì é sogu a tia troppu riali,
In ogni locu sempri ti vurria.
Quand'è ti vecu in qualchì locu stani,
Ti pregu, anima mia, nun ti partiri;
Lascia mi incù quist'ochji saziari,
Ch'altru nun bramu solu ch'à tia vidiri.
La to mammaccia mi faci adirari;
Peghju chì mortu mi vurria vidiri.
Edda dici ch'è sernpri m’adduntani,
È chì nun ti fighjuli, è nun ti miri.
Sogu statu à cunfissà mi, o Divia mia:
Sà chì m'hà dittu lu me cunfessoru?
Dici ch'affattu è mi scordi di tia,
Chìi s'è ci pensu mi cunsummu è moru.
S'è la facissi gran pena aviria
À nun pinsari à vò, riccu tisoru.
Ma quistu hè veru, è nun dicu bugia:
S'è t’amu é peccu, è s'è nun t’amu é moru.
Disidara u malatu risanari,
L’imprighjunatu di prighjoni usciri:
Disidara u bon' tempu u marinari;
Par puderi u viaghju suu siguiri;
Dinari, oru, ed arghjentu accumulari,
Par puderi l’intentu conseguiri.
Eu bramu solu di pudè basgiari
La tu boccucchja eppò doppu muriri.
L’aceddu innamuratu spessu gira,
Bulandu per li boschi è la campagna;
È chivi canta, è quinci intornu mira,
Per ritruvà l’amata sua cumpagna.
Quandu pò nun da trova iddu s'adira,
È cun dulenti cantu iddu si lagna;
Ed é quandu ti cercu, è nun ti trovu,
È mille pene, è mille affanni é provu.
È t’amu tantu, è mi ni dogu lu vantu
Chì nissunu nun t’ama quant'è mia.
Ti portu scritta in quistu pettu tantu,
Chì mai nun m'esci da la fantasia
S'è tù voli sapiri quantu sia stu tantu,
É quantu il pettu, è il cor' didd’alma mia.
S’intrassi in Paradisu santu santu,
È nun truvà ci à tia, mi n’esciria.

Rifarenzi mudificà

Liami mudificà