Silene coronaria
Silene coronaria
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Caryophyllales
Famiglia Caryophyllaceae
Generu Silene
Nome binuminale
Silene coronaria
Carl Linnaeus, 1753

Silene coronaria hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Caryophyllaceae.

Descrizzione mudificà

Silene coronaria hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Caryophyllaceae. Si distingue da i so fiori di culore rusulatu vivu è e so foglie argentate, ciò chì ne face una spezia assai attraente annantu à u pianu esteticu.

Ripartizione mudificà

'Ssa spezia hè originaria d'Europa meridiunale è cintrale, induv'ella hè largamente sparta. Omu a trova in particulare in Francia, in Italia, in Spagna, in Grecia è in i Balcani. Cresce di regula in e pratuline, l'arici di fureste è e zone pitricose.

Silene coronaria hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia mudificà

Silene coronaria hè una pianta vivace chì fiurisce per u più di veranu è d'istate. E so fiori sò ermafroditi, ciò chì significheghja ch'è elle pussedenu à tempu organi masci è femine. Sò inamacati da l'insetti, tali l'ape è e farfalle, chì sò attratti da u so culore vivu è u so profume dolce.

Tassonumia mudificà

Silene coronaria hè ancu cunnisciutu sottu à altre nomi scentifiche, tali Lychnis coronaria è Agrostemma coronaria. 'Ssi sinonimi sò imprudati per designà listessa spezia di pianta, ma sò menu currentemente imprudati ch'è u nome Silene coronaria.

Cunsirvazione mudificà

Benchì u Silene coronaria ùn sia micca cunsideratu cum'è una spezia in priculu, hè impurtante d'esse attenti à a so cunsirvazione. Per causa di a so pupularità in quant'è pianta ornamentale, hè à spessu cultivata in i giardini è pò scappà in a natura. Eppuru, hè essenziale di prisirvà e pupulazione selvatiche di 'ssa spezia, prutighjendu i so ambienti naturali è evitendu a racolta eccessiva di i so fiori è di i so granelli.

Riferimenti mudificà

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note mudificà

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti mudificà