A Ripublica Corsa fù un Statu suvranu istituitu di nuvembri 1755 in Corsica, quandu Pasquali Paoli pruclamò l'indipindenza di l'isula da a Ripublica di Ghjenuva. U stessu Paoli minutò a Custituzioni di a Corsica, rivucata da i francesi quandu cunquistàni l'isula in u 1769, chì fù a prima custituzioni à u mondu scritta sicondu i principii di l'Illuminisimu, è cumprindia a prima implemintazioni di u votu feminicciu. A ripublica criò un' amministrazioni, una magistratura è una armata probbia.

A Corsica in 1757

Premissi mudificà

Primi muvimenti rivuluziunarii mudificà

Fora di parechji brevi è isulati periudi, a Corsica facia parti di a Ripublica di Ghjenuva da u 1284, quandu era stata suttratta à a Ripublica di Pisa incù a vittoria ghjinuvesa in a Battaglia di a Meloria. Malgradu a sottumissioni, a sucità corsa firmeti sempri opposta à u feudalisimu è à l'upprissioni capitalistica.[1] In u XVIII seculu, incù l'avventu di l'Illuminisimu, l'ideali corsi d'indipindenza divintò più acutu è in 1729 ci funi i primi muvimenti rivuluziunarii, favuriti da i gravi cundizioni ecunomichi in i quali si truvavani l'isulani è da u modu dispoticu incù u quali i ghjinuvesi guvirnavani. Di marzu fù sacchighjata Bastia è di nuvembri i patriotti numinàni cummandanti Luigi Giafferi, Andria Ceccaldi, l'abati Raffaelli è Ghjacintu Paoli, u babbu di Pasquali.

Ghjenuva ùn riiscì micca à cuntrullà a summossa è chjamò in aiutu i truppi di l'imperatori tedescu Carlu VI, chì sbarcàni nantu à l'isula in u 1731. A guerriglia cuntinuò finu à u 1736, quandu i truppi imperiali firmàni una treva incù i ribeddi accurdendu li cuncissioni garantiti da l'imperatori. Ma l'accordi ùn funi micca rispittati da i ghjinuvesi è i cumbatti ripresini. Di ghjinnaghju di u 1735, l'avvucatu corsu Bastianu Costa scrissi un abbozzu di custituzioni par un novu Statu indipindenti.

Regnu di Corsica mudificà

 
U Rè Tiadoru

Parechji esiliati corsi scuntràni u militaru è avvinturieri tedescu Theodor Stephan von Neuhoff, chì uffrì à a causa isulana u so probbiu appoghju è quiddu di i truppi di u Bey di Tunisi Abu l-Hasan 'Ali I. In cambiu, in casu di successu, chersi d'essa numinatu rè di u novu Statu. Sbarcò incù i truppi tunisiani di marzu 1736 annantu à l'isula, è u mesi dopu istituì a munarchia custituziunali incù a so capitali in Cervione è assunsi u nomu di rè Tiadoru I. Dopu à un periudu in u quali stesi l'influenza di i corsi in l'internu di l'isula, a prupaganda ghjinuvesa chì u denigrava è a mancanza di sbocchi nantu à u mari, cuntrullati da i ghjinuvesi, da induva fà parta i merci prudutti, u custrinsini à lascià l'isula in cerca d'aiuti di nuvembri 1736, punendu di fattu fini à u so regnu. Von Neuhoff avaria pruvatu in vanu di ripiglià u puteri in l'anni dopu.

A lotta indipendentista quantunqua ùn cissò micca, è à parta da u 1737 i ghjinuvesi si sirvitini di l'aiutu di i francesi chì, cummandati da u marchesi di Maillebois, riiscini à pona fini à a rivolta in 1740. I capi di a ribellioni funi esiliati è in particulari Ghjacintu Paoli si rifughjò à Napuli incù u figliolu Pasquali. L'anni dopu, i francesi guvirnàni l'isula par contu di i ghjinuvesi, circhendu in vanu di dà capu à l'esigenzi di i naziunalisti corsi, chì truvàni appoghju è aiuti ind'è u Regnu di Sardegna. In u cunflittu chì opposi Ghjenuva à u Regnu di Sardegna, cumbattutu in u quatru di a guerra di succissioni austriaca, i patriotti corsi sustinitini i turinesi.

Fundazioni mudificà

 
Bustu di Paoli in l'Isula Rossa incù l'annu d'intrata in vigori di a Custituzioni di a Corsica

In u 1752, i patriotti corsi ricusàni i riformi pruposti da u guvarnadori francesu è incaricàni Ghjuvan' Petru Gaffori di dà vita à un guvernu altirnativu. L'annu dopu Gaffori fù assassinatu è a righjenza di u guvernu pruvisoriu fù affidata à Climenti Paoli, u quali invitò Pasquali Paoli à vultà in a so patria. Pasquali avia passatu parti di a so ghjuvantù à Napuli è era intrutu in l'Armata di i Dui Sicilii incù u babbu Ghjacintu, è avia sviluppatu a so educazioni umanista sottu à l'insignamenti di u filosofu Antonio Ghjinuvesi. Turratu in Corsica in u 1755, d'aprili Paoli si prisintò à l'assamblea naziunali corsa com'è diputatu di Morosaglia è, di lugliu, fù elettu generali in capu di a Nazioni Corsa à a nova assamblea tinuta à u Cunventu di Sant' Antonu di Casabianca.

Un di i primi obiettivi ch'è si punitini i capi di i ribeddi fù a furmulazioni di a Custituzioni di a Corsica, chì fù elaburata in i mesa successivi à l'insidiamentu di u guvernu par essa appruvata da l'assamblea custituenti è prumulgata di nuvembri. A nova custituzioni si basava nantu à a struttura istituziunali cuncessa è scarsamenti rispittata da i ghjinuvesi, parfizziunendu la è migliurendu la. Duvendu puri adattà si à a situazioni d'emergenza, d'isulamentu giugraficu, di guerra è d'assenza d'un veru ricunniscimentu internaziunali di u novu Statu ch'edda istituiscìa è rigulava, cuntribuì à renda Paoli moltu pupulari in l'ambienti alluminati di tutta l'Auropa è trà i culoni inglesi ribeddi chì pochi anni dopu avariani datu vita à i Stati Uniti d'America è à a so Custituzioni prumulgata in 1787.

A Custituzioni còrsa attirò l'attinzioni di tutta l'Auropa par a so eccezziunali carica innuvativa è in seguitu Paoli chersi a cullaburazioni di Jean-Jacques Rousseau par parfizziunà la. U filosofu di Ginevra avaria scrittu cusì in 1764 u so Prugettu di custituzioni par a Corsica.

Sempri in i primi mesa di vita di a Ripublica, u novu guvernu duviti affruntà una longa lotta contru à i dissidenti vidati da Emanuele Matra, appughjati da i francesi è opposti à l'alizzioni di Paoli, riiscendu à sottumetta li di nuvembri. Matra fù esiliatu ma l'adirenti à u so muvimentu cuntinuàni par parechji anni à oppona si incù l'armi à a Corsica di Paoli.

Riformi è ustilità contru à i ghjinuvesi mudificà

 
Ritrattu di Pasquali paoli

Dopu à una seria d'azzioni militari furtunati, Paoli scacciò i ghjinuvesi da tutta l'isula fora di parechji picculi cità custieri. Si missi cusì à u travagliu par urganizà u guvernu, intruducendu mori riformi. Fundò a prima università di l'isula in a capitali Corti.[2] Criò in u 1757 l' "Ordini di Santa Devota", chì ebbi una vita brevi, in onori di a patrona di l'isula Santa Devota.[3]

Fù furmatu un parlamentu naziunali, chjamatu Dieta, cumpostu da diligati eletti in ogni distrittu è in carica par trè anni. U suffraghju fù stesu à tutti l'omini d'ità supiriori à 25 anni.[4] Tradiziunalamenti, i donni aviani sempri vutatu in l'alizzioni di paesi par l'alizzioni di u pudistà, di i membri di u cunsigliu di l'anziani, è di ufficiali lucali,[5] è si riteni ch'è eddi ebbini u drittu à u votu ancu in l'alizzioni naziunali duranti a ripublica.

A Ripublica cuniò in u 1761 à Muratu i so probbii muneti, annantu à i quali era incisa a Testa Mora, simbulu tradiziunali di a Corsica. Trà i riformi in u campu ecunomicu ci fù a bonifica di i tarreni paludosi, rializata incù l'intruduzioni di parechji culturi, trà i quali quidda di a pomu, è u sviluppu di a marina marcantili, effittuatu ancu in un scopu anti-ghjinuvesu. I pruciduri rilativi à l'urdinamentu ghjudiziariu funi accilirati. In u campu militaru, a ripublica ottensi parechji successi nantu à u mari contru i ghjinuvesi è fù in gradu di rispinghja l'offriti di paci ch'è i stessi ghjinuvesi fecini in u 1761.[2]

L'idei di Paoli riguardu à indipindenza, dimucrazia è libartà ottensini u sustegnu di filosofi com'è Jean-Jacques Rousseau, Voltaire, Raynal è Mably.[6] A pubblicazioni in u 1766 di u libru An Account of Corsica di James Boswell resi Paoli famosu in l'Auropa sana. A ripublica ottensi u ricunniscimentu diplumaticu da parti di u Bey di Tunisi.[7]

Invasioni francesa mudificà

I ghjinuvesi cunsidaravani l'isula inguvernevuli è chersini aiutu à i francesi chì, in virtù di u Trattatu di Compiègne d'aostu 1764, sbarcàni nantu à l'isula è rimpiazzàni i ghjinuvesi in i lucalità chì ùn erani ancora cascati in manu à i corsi. L'avvinimentu scatinò i prutesti di l'isulani, chì riclamàni u so drittu probbiu à l'indipindenza è cuntinuàni l'incursioni contru i ghjinuvesi. L'ultima impresa di a Marina militara ripublicana fù a suttrazzioni à i ghjinuvesi di l'isula di Capraia in 1767. Stancata da 40 anni di cunflitti incù l'isulani, Ghjenuva vinditi i so probbii dritti nantu à a Corsica à a Francia incù u Trattatu di Versailles di u 1768.[2]

I cumbattenti còrsi difesini strenuamenti a ripublica da l'ingerenza francesa ma, nonustanti l'aiutu ch'eddi ricivitini da a Gran'Britagna, ùn riiscini micca à cunsirvà l'indipindenza. Dighjà fiaccati da a Battaglia di Borgu di u 1768, aiani da succomba di maghju 1769 in a Battaglia di Ponti Novu[2] à forzi enurmamenti supiriori à u cummandu di u conte de Vaux. Dopu à a scunfitta, Paoli fù custrettu à rifughjà si in u Regnu di Gran'Britagna. In i mesa chì suvitàni, i francesi cunsulidàni u cuntrollu nantu à l'isula, chì in 1770 furmalamenti divintò una pruvincia francesa.

Esitu mudificà

A caduta di a Corsica fù accolta incù disappuntu da u Regnu di Gran'Britagna, principali alliatu è sustinidori di a Ripublica Corsa; l'isula era cunsidarata di vitali impurtanza par l'intaressi di Londra in u Meditarraniu Uccidintali è a so cunquista da parti di i francesi fù cunsidarata un faddimentu di u guvernu britannicu.[8] Un certu numaru di esiliati corsi cumbattì par i britannichi duranti a Guerra d'indipindenza americana, in particulari distinguendu si duranti u grandi assediu di Gibilterra.

L'aspirazioni à l'indipindenza, à tempu cù molti di i principii dimucratichi di a Ripublica Corsa, funi ravvivati da Paoli in u Regnu Anglu-Corsu di u 1794-1796. In quidd'uccasioni, i forzi navali è terrestri britannichi funi schierati in vanu par a difesa di l'isula, chì cascò di novu sottu u cuntrollu di i francesi.

Parechji gruppi naziunalisti, com'è Corsica Libera, riclamani à i ghjorna d'oghji u drittu à l'indipindenza è si battini par a rinascita di a ripublica isulana.

Noti mudificà

  1. (in inglesu) Carrington, Dorothy, Corsica: portrait of à granite island, New York, John Day Co., 1974, pp. 11. ISBN 0-381-98260-2.
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 Pàoli, Pasquali, Anciclupedia Treccani
  3. (in inglesu) The Church of St Devote of Monacu
  4. (in inglesu) Desmond Gregory, The ungovernable rock: à history of the Anglu-Corsican Kingdom and its role in Britain's Mediterranean strategy during the Revolutionary War, 1793-1797, London, Fairleigh Dickinson University Press, 1985, pp. 31. ISBN ISBN 0838632254.
  5. Ibid., p 19.
  6. Len Scales; Oliver Zimmer, Power and the Nation in European History, Cambridge, Cambridge University Press, 2005, pp. 289. ISBN 0521845807. [1]
  7. Peter Adam Thrasher, Pasquali Paoli: An Enlightened Hero 1725-1807, Hamden, CT, Archon Books, 1970, pp. 117. ISBN 0208010319.
  8. Brendan Simms, Three Victories and à Defeat: The Risi and Fall of the First British Empire, 1714-1783, London, Penguin Books, 2008, pp. 663. ISBN 978-0-14-028984-8.

Da veda dinò mudificà

Liami mudificà

Fonti mudificà

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.