U ragnu calabronu
Argiope bruennichi
Classificazioni scentifica
Regnu Animalia
Divisioni Arthropoda
Classa Arachnida
Ordini Araneae
Famiglia Araneidae
Genaru Argiope
Nomu binuminali
Argiope bruennichi
Linnaeus, 1753
Sinonimi
Aranea brünnichii Scopoli, 1772

Aranea speciosa Pallas, 1773
Aranea fasciata Fabricius, 1775
Aranea zebra Sulzer, 1776
Aranea formosa Cyrillus, 1787
Aranea pulchra Razoumowsky, 1787
Aranea caspia Gmelin, 1789
Aranea phragmitis Rossi, 1790
Miranda transalpina C. L. Koch, 1835
Argiope brünnichii africana Strand, 1906
Argiope bruennichi orientalis Strand, 1907
Argiope bruennuchi nigrofasciata Franganillo, 1910
Argiope acuminata Franganillo, 1920
Miranda zabonica Chamberlin, 1924

U ragnucalabronu hè una spezia di ragnu araneuomorfu di a famiglia di l'Araneidae.[1][2]

Distribuzioni mudificà

'Ssa spezia si scontra in zona palearctica, da l'Africa Suprana à a Scandinavia è insinamenti à u Giapponu. 'Ssa spezia urighjinaria di l'ariali mediterraniu s'usserva dapoi a fini di u XXu seculu par u più in Auropa. U ragnucalabronu hè prisenti in Corsica.

Ambienti mudificà

Hè una spezia di ragnu chì apprizzieghja i loca aparti è assuliati. Era in tempi di una volta particularamenti prisenti in u sudu di l'Auropa è cunsidaratu com'è rara à u nordu di 'ssa linia.

Discrizzioni mudificà

Bench'è u so camuffamentu giaddu è neru possi lascià creda ch'eddu ghjova da prutizzioni rispettu à i pridatori chì a pigliariani par un calabronu, un studiu hà dimustrata chì l'altirnanza di i strisci giaddi è neri annantu à u corpu di 'ssa spezia duppiava in rialità u numaru di i so catturi d'insetti, agiscendu com'è un'esca visuali chì rendi u ragnu menu visibuli par i so predi, bench'è à mezu à a so tela. U ragnucalabronu prisenta un dimorfisimu sissuali, u masciu essendu più chjucu è più palidu cà a femina.

Com'è numarosi ragna assà attivi, u ragnucalabronu pussedi à listessu tempu pulmona è trachei.

Ripruduzioni mudificà

U ragnucalabronu faci parti di i spezii di ragna chì praticheghjani u cannibalisimu sissuali sistematicu incù più o menu successu è dinò a puliandria. U masciu, à a fini di l'accupiamentu, abbanduneghja in modu vuluntariu in 80 % di i casi u so apparechju copulatori ciò chì diminuisci i scianzi di un rivali di fecundà listessa femina è aumenta i so scianzi di fughja la è di sopravviva dopu à l'accupiamentu. Pari chì l'apparechju genitali di i masci di 'ssa spezia fussi particularamenti cumplessu, in particulari da u puntu di vista di a struttura, chì ùn hè micca esclusivamenti distinata à u trasfirimentu spermaticu, ma pari dinò ghjucà un rollu impurtanti à tempu in a selizzioni da a femina di u so partinariu è in a capacità di fughjita di u masciu dopu a copulazioni grazia à i punti di ruttura priditarminati. Dopu à l'accupiamentu, a femina faci prestu 200 à 300 ova in un cucchettu biancu camuffatu in brunu, cumpostu di seti di strutturi biuchimichi diffarenti, suspesu in i graminacei pocu sopra à terra. L'ova invernani à l'ascosu di a cutrura.

I ghjovani ragna, dopu a so prima muta, coddani in cima à un stichettu è filani un filu di seta, u filu di a Verghjina, chì li servi di vela è i carrieghja in aria.

Un insettu parasitu, u Tromatobia ornata faci l'ovi in i cucchetti di u ragnucalabronu affinch'è i so larvi si nutrischini da l'ova di u ragnu.

Cumpurtamentu mudificà

U ragnucalabronu hè un ragnu urbitelu. Par caccighjà, architetta una tela giumetrica (urbiculari, forma prossima da u chjerchju) in a vegetazioni, generalamenti à menu di un metru d'altezza di a terra. Faci a so tela in arbi alti è i tarreni à u riposu o in i vaddi caldi è umiti. Si scontra dinò à a limita di i boschi. 'Ssa tela cumporta da u 19 à u 41 raghji (generalamenti 30) chì a so elaburazioni piglia circa un'ora à l'alba o à l'abbrucata.

Numarosi tiurii sò stati avanzati par spiigà a prisenza di u stabilimentum, mutivu biancu di seta in zighizagu chì si trova annantu à a tela. Una di quissi pruponi ch'eddu cuntribuisci à attirà i predi par via di a so grandi lucichera in u spettru di l'ultraviuletti chì l'insetti parcipiscini. Un'antra zona di seta più densa si trova dinò in u centru di a tela. Un'antra tiuria spiigaria a prisenza di u stabilimentum cù u fini di rinfurzà a tela, mentri chì certi autori spiegani chì quandu u ragnu hè disturbatu, faci balancià a so tela di nanzi in daretu affinch'è i so strisci neri è giaddi si cunfondini incù u stabilimentum.

U ragnu immubilizeghja a so preda grazia à un vilenu paralizanti. Hè trasmissu par mezu di l'uncini purtati da i cheliceri in cima à i quali s'apri un tafonu minusculu. Com'è ind'è l'altri ragna, u ragnucalabronu dighjirisci i carri di a so preda, grazia à u so vilenu è masimu à i suchji dighjistivi. Si ciba par u più di griddi, di moschi è d'abbi, è pò divurà sin'à quattru griddi à u ghjornu.

Noti mudificà

  1. 'Ss'articulu pruveni in parti da l'articulu currispundenti di a wikipedia in francesu.
  2. A prima publicazioni riguardu à u ragnu calabronu hè stata: Scopoli, 1772 : Observationes zoologicae. Annus V, Historico-naturalis. Lipsiae, p. 70-128.