U pumelu
Citrus x paradisi
Classificazioni scentifica
Regnu Plantae
Divisione Magnoliophyta
Classa Magnoliopsida
Ordine Sapindales
Famiglia Rutaceae
Generu Citrus
Nome binuminale
Citrus × paradisi
U pumelu


U pumelu hè un arburu fruttiferu appartinente à u generu Citrus, è à a famiglia di e Rutaceae. U nome cumunu pumelu si pò riferisce tantu à a pianta ch'è à u so fruttu. Hè un anticu ibridu, prubabilmente trà l'aranciu dolce è u pumpelmu, ma da parechji seculi custituisce una spezia autonoma.

Descrizzione mudificà

Hè un arburu sempreverde altu di solitu da 5 à 6 metri, ma pò ancu righjunghje i 13-15 metri. E so foglie sò di culore verde scuru, longhe (più ch'è 15 cm) è suttile. Produce fiori bianchi cumposti da quattru petali di 5 cm. U fruttu hè giallu, d'aspettu glubosu d'un diamitru di 10-15 cm è hè cumpostu da spichji incolori. Hè un di i più maiori trà i frutti di l'agrumi, sicondu solu à u pumpelmu, datu chì pò righjunghje faciule i dui kg di pesu, in u quale casu però ùn hè micca cunsumatu frescu, ma hè distinatu à l'industria per a pruduzzione di suchju. A buchja di u pumelu hè abbundantamente cuperta da a massa spungosa detta albedu chì hè però appena menu cumpatta ch'è quella di u limone. Per stu mutivu u fruttu ùn hà nè a cunsistenza di u limone, nè l'elasticità di l'aranciu, ciò chì u face à spessu parè ammaccatu.

U pumelu com'è ibridu mudificà

Butanicamente ùn fù micca pussibule di distingue u pumelu da u Citrus maxima o pumpelmu, finu à u 1830, quandu li fù assignatu u nome di Citrus paradisi. E so urighjine ùn fubbenu micca determinate finu à u 1950, quandu u nome scentificu fù cambiatu in Citrus x paradisi.

Finu à pocu tempu fà, infatti, u pumelu era classificatu com'è un citrus uriginale, di u quale si suppunia ch'ellu era una sottuspezia ancu a varietà di frutti giganti cultivata per u più in Israele. Oghje invece hè cumunamente accittata a teuria sicondu a quale sò propriu sti frutti enormi, i pumpelmi, i veri citrus uriginale, mentre i pumeli ne sò antichi ibridi. L'ibridazione saria tantu luntana in u tempu per avè permessu u predominiu di i pumeli in e cultivazione finu à rende la guasi scumparsa di i progenitori. I mutivi di sta prifarenza stanu certamente in e "dote" ch'è l'ibridi anu ereditatu da i pianti d'urigine. Mentre u pumelu hà trasmissu u gustu è a succosità, l'aranciu ci hà cuntribuitu incù u vulume più minore è a forma appena appiattita. Ne hè risultatu u pumelu chì cunserva per appuntu tuttu u gustu di u pumpelmu, ma si prisenta in frutti chì di solitu ùn subraneghjanu micca in media u chilugrammu di pesu, mentre u pumelu pò pisà più di dece kilò. Inquantu dopu à a forma, l'ibridu hà assuntu quella arrutundita di l'aranciu, pirdendu u "cappellu" d'albedu chì face assumiglià i pumpelmi à gigantesche pere.

Storia mudificà

U pumelu hè l'unicu agrumu chì si suppone ch'ùn pruvenia micca da l'Asia sudurientale, ma da l'America Centrale. Si dice ch'ellu saria statu scupertu in u 1750, prubabilmente à Barbados o à e Bahamas. In realità hè plausibile ch'ellu sia statu purtatu da questi lochi in Florida, ma pare quantunque stranu ch'ellu aghji pussutu da quì righjunghje ancu u Mare Terraniu. Ùn ci sò date certe in prupositu, ma esiste ancu l'ipotesi ch'è u pumelu sia ghjuntu in Europa incù u so prugenitore, l'aranciu dolce, da l'Estremu oriente à traversu l'Asia per a Via di a seta, ciò chì cullucheria a so urigine in a patria di tutti l'altri agrumi. Hè quantunque vera ch'è in Europa era statu usatu à spessu solu com'è pianta ornamentale. U fruttu hè diventatu populare solu in u XIX seculu.

Oghje u pumelu si cultiveghja in u mondu sanu. Ne sò i maiori pruduttori i USA, incù culture in Florida è Texas. Hè cultivatu dinù in Corsica. In l'Italia Miridiunale, hè cultivatu oghje in l'agrumeti di a Piana di Catania, è di a Conca d'Oru in Sicilia.

Una nova varietà mudificà

 
U pumelu rusulatu

Esistenu annantu à u marcatu molte varietà di pumelu, ma una in particulare assume una certa impurtanza. Si tratta di u pumelu rusulatu, chì a so culurazione deriveghja da una mutazione spuntanea di u pumelu giallu usservata in u Texas in u 1929 è stabilizata par via di irraghjamentu incù neutroni lenti. U novu fruttu hà ingeneratu moltu interessu trà i compradori, tantu da favurisce ulteriore ibridazione soprattuttu incù l'aranciu moru. Sò stati righjunti boni risultati: u fruttu diventa sempre più culuritu è sempre più dolce, è a buchja s'hè affinata. Avale u pumelu rosu hè cunsideratu solu una varietà di u pumelu giallu, ma puderia succede ch'ellu diventi prestu una spezia autunoma di citrus. Quessa dighjà successa incù e clementine: quandu una varietà righjunghje faciule certe qualità particulare ripetibile, mantinendu invariate e nove caratteristiche, l'ibridu assume u status di spezia sputica. Un si deve sminticà ch'è, sturicamente, listessu affare hè accadutu per l'aranciu è u limone.

Farmacolugia mudificà

Parechji studii evidinzieghjanu pruprietà antimicotiche, antimicrobiche è antibatteriche à ampiu spettru di u GSE (Grapefruit-Seed Extract)[1][2]. Incù una diluizione d'1:512 hè eliminata cumplittamente a tussicità di u suchju, rispettu à i cumuni antibiotichi, svulghjendu un'azzione selettiva chì culpisce i soli batterii chì ùn sò micca familiari à l'urganismu. À u microscopiu elettronicu s'hè evidinziatu ch'è in 15 minuti dapoi u cuntattu hè distrutta a membrana di u batteriu è liberatu ciò chì hè cuntenutu in u so cituplasma[3]

In u corsu di i studii, fù nutatu ch'è in i Stati interessati u cunsumu di suchju di pumelu com'è bivanda (cunsiderata moltu rinfriscante in lochi induve u clima era spessu moltu caldu) era bellu più altu ch'è in l'altri Stati; si righjistronu tuttu à fattu casi di persone chì cunsumavanu 1-2 galloni (equivalente à 4-8 litri) à u ghjornu di suchju di pumelu. Dopu à i studii, u misteru chì circundava a currelazione trà i dui aspetti (cunsumu di suchju di pumelu è fallimenti terapeutichi) fù svilatu.

Note mudificà

  1. (in inglese) Antimicrobial properties of grape seed extracts and their effectiveness after incorporation into pea starch films, International Journal of Food Science & Technology, Vulume 44, Numeru2, pagine 425-433, February 2009
  2. (in inglese) Antibacterial effect of Grapefruit Seed Extract on food-borne pathogens and its application in the preservation of minimally processed vegetables, annantu à Postharvest Biology and Technology, Vulume 45, Numeru 1, Lugliu 2007, Pagine 126-133: studiu da u College of Food Science and Nutritional Engineering è di u Chjina Agricultural University (Beijing, 100083)
  3. (in inglese) The Effectiveness of Processed Grapefruit-Seed Extract as An Antibacterial Agent: II. Mechanism of Action and In Vitro Toxicity., The Journal of Altirnative and Complementary Medicine, Vulume: 8 Numeru 3: Lugliu 5, 2004

Bibliugrafia mudificà

Bertram G. Katzung, Farmacolugia generale è clinica, Paduva, Piccin, 2009.


Da vede dinò mudificà

Fonte mudificà

'Ss'articulu pruvene in parte o in tutalità da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.