Preti Santu hè una puisia di Monsignori di la Fuata (1817-1899). Hè stata publicata in A Muvra in 1928.

Preti Santu mudificà

Preti Santu, 'ssu ghjornu, ùn vulia pridicà, mai i so paruchjani u pricuronu assai, dicendu li frà altru:


« Or pridicheti!
Ci hè ghjenti chì v’ascolta,
Ùn ci hè travagli
Nè ci hè da fà racolta.
Ma preti Santu capizava:
« Oh! cantemu ci la messa
È attimpemu à un’altra volta
Chì s’è mettu mani in pasta
A ghjurnata nun mi basta! »


Un ci volsi tantu, parò, à metta lu in cicca chì era da un pezzu ch’eddu l’avia cotta à i piccatori di tutti i mammi. È cusì ci passonu chjughi è maiò, zatti e pescicani.


Si nimu vendi
Si circa un bacineddu,
Ma s’eddu cumpra
Vurria un capiteddu.
Ùn si faci più nigoziu
Senza volpi sotti teddu
Par furtuna ùn ci hè più tonti

È sà ognunu li so conti.

...

Ci hè ghjuvanotti
Ch’ùn maincani di taglia,
Ma grazia à Diu
Si posa è un si travaglia:
Bedda pampana è micca uva,
Granu pocu è mori di paglia.
Ancu u pioppu cresci
Ma lu fruttu po duv’hè ?

...

Cusì oziosi
Ci n’hè per ogni locu,
D’istati à l’ombra,
D’invernu sò à lu focu;
Si passeghja pa li piazzi
È si parla ch'è di ghjocu,
Ma finitu lu bucconu
U so ventri hè à lampionu.

...

U muradori?
Ùn ci hè pighjò canaglia.
Par fà più prestu
Dò i quatri ed eddu i taglia,
Buffa terra è mazzacani »!
Cusì avanza la muraglia.
O maè, ma quista po...
Tinarà quant’edda pò!
— Ma fighjuleti
Mi pari ch’edda trenni,
À una vintata
Chì sà po ch’edd’ùn zenni!
— Caru meiu, seti un bricconu,
Tinarà.li vostri antenni!
Ancu a coda à l’animali
Trenna sempri, ùn casca mai.

...

U vinaghjolu
Sà nimu comu eddu hè?
Chì compra à quattru
Eppo rivendi à trè!
Eddu hè turcu ma u so vinu
Hè cristianu più ch'è mè.
Lu miraculu di Cana
Lu fà spessu la funtana!

...

Di l’avvucati
Qual' tocca sta cantina ?
Sani la leghji
È trovani l’uncina;
Poni fà mi un bon prucessu:
Hè pagata la ghjaddina!
E mi buscu a currizzioni,
Li ghjastemi è li canzoni!
Pur' l'aghju ditta
E ùn vardu in faccia à nimu,
Resca chì resca
Li lodu tutti è stimu,
Ma ci voli a so passata
Tantu à l’ultimu ch'è à u primu.
È parchì po l’avvucati ?
Forsi ùn facini piccati?
La sa u clienti
Ch’ùn porta lu rigalu
Si l’avvucatu hè bonu
O s’eddu hè malu,
È quandu eddu lu li porta
Ci voli ancu di prigà lu,
Faci finta di un vulè lu,
Hà la lingua di lu meli.
S'tù pichji à l’usciu
Di pedi è non di mani
Sta pur' sicuru
Chì subitu aprarani;
Si li mani po sò bioti
Sarà grazia ancu d’entrani
È s’tù entri sarà prova
Si tu piazzi una parola.
Sponi la causa
Ed eddu nun t’ascolta.
Ripeti ancora:
« Andeti! Un’altra volta,
Aval’ sò troppu occupatu.
Dopu fattu la racolta
Turnareti è vidaremu
Chì vantaghju no avaremu. »
Parti u clienti,
Ma hè peghju ch’ùn capì.
Vultò à l’aostu.
« Com’hè, sè sempri quì
Ma chì asseccu ch'è tù sè!
Forsi ha ghjuntu po qualchì... »
Eppo cerca li so braccia
Com'è dì: « Qualchì fugaccia.»
Li da dui scuda,
Allora cambia tonu
— Ùn hè par quista,
Ma seti troppu bonu.
È u clienti bassu, bassu
« Oh ti ghjunghi 'llu fuonu!
Aval' dici: ùn hè par quista!
Cusì perdi tù la vista! »
La causa hè mala?
N’importa! Venga quì.
S’edda era bona
Ùn ci era po da chì.
Parchì studia l’avvucatu
Ch'è par causi cusì?
Hè pa u falsu è non pa u veru,
Dicia bè preti Sampieru.
O bona o mala
La causa ùn pò scappà.
Ùn si cerca altru
Ch'è ghjaddi da spiumà,
È più grassu hè lu clienti
Più la causa durarà.!
Comu sò tutti uguali
L’avvucati po d’avali!
Quiddu di Aiacciu
È quiddu di Bastia
Ti ghjoca à u stacciu,
Hà l’ugna di l’arpia!
Quil' di Corti è quil' di Calvi:
Paga forti è dà 'llu à bia.
L’avvucatu di Sartè?
Libera nos, Domine!

Da veda dinò mudificà