Persicaria mitis
Persicaria mitis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Caryophyllales
Famiglia Polygonaceae
Generu Persicaria
Nome binuminale
Persicaria mitis
Jules Pierre Fourreau, 1869

Persicaria mitis hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Polygonaceae.

Descrizzione mudificà

Persicaria mitis hè una pianta erbacea annuale appartinendu à a famiglia di e Polygonaceae. Si distingue da i so piccioli smilzi è ramificati, pudendu aghjunghje un'altezza da 30 à 60 centimi. E so casce sò alterne, à forma di core, è prisentanu un culore verde vivu. I fiori di Persicaria dubia sò chjuchi, di culore rusulatu pallidu à biancu, ragruppati in gaspe terminale.

Ripartizione mudificà

Persicaria mitis hè originaria d'Asia, più precisamente di l'India è Sri Lanka. Eppuru, s'hè prestu sparta in numerose rigione trupicale è subtrupicale di u mondu sanu. Omu a trova in particulare in Africa, in America suprana è Sudu, in Australia è in certe parte di l'Europa. 'Ssa pianta hà una grande capacità d'adattamentu è pò culunizà sfarenti tipi d'ambienti, tali e sponde di i corsi d'acqua, e zone umite è i terreni disturbati.

Persicaria mitis hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia mudificà

Persicaria mitis hè una pianta annuale chì si riproduce per u più per via di granelli. Fiurisce tuttu à u longu l'annu, pruducendu fiurarelli chì sò inamacati da l'insetti. I granelli sò dopu dissiminati da u ventu, l'acqua o l'animali. 'Ssa pianta hà una crescita rapida è pò furmà vaste culonie, ciò chì li permette di fà cuncurrenza à altre spezie vegetale.

Tassonumia mudificà

Persicaria mitis hè u nome scentificu accittatu di 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altre sinonimi, tali Persicaria dubia, Polygonum dubium è Persicaria nepalensis. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà 'ssa pianta.

Cunsirvazione mudificà

Persicaria mitis hè cunsiderata cum'è una spezia invadente in numerose rigione induv'ella hè stata introdutta. A so crescita rapida è a so capacità à furmà culonie dense ponu caghjunà una cumpetizione incù e spezie vegetale indigene, riducendu cusì a biodiversità lucale. In certe rigione, misure di gistione sò messe in piazza per cuntrullà a so prupagazione è minimizà u so impattu annantu à l'ecusistemi nativi.

Riferimenti mudificà

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note mudificà

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti mudificà