Persicaria decipiens
Persicaria decipiens
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Caryophyllales
Famiglia Polygonaceae
Generu Persicaria
Nome binuminale
Persicaria decipiens
Francis Buchanan-Hamilton, 1825

Persicaria decipiens hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Polygonaceae.

Descrizzione mudificà

Persicaria decipiens hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di e Polygonaceae. Si caratterizeghja da piccioli ritti, pudendu aghjunghje un'altezza di 60 centimi. E casce sò alterne, lanceolate è di culore verde. I fiori, di piccula taglia, sò ragruppati in gaspe terminale di culore rusulatu pallidu. I frutti sò achenii di forma triangulare.

Ripartizione mudificà

Persicaria decipiens hè originaria d'Asia, più precisamente di a China è di u Giappone. Hè ancu prisente in certe rigione d'Europa, in particulare in Francia, in Germania è in Italia. Omu a trova di regula in e zone umite tale i paduli, i bordi di corsi d'acqua è e pratuline inundevule.

Persicaria decipiens hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia mudificà

'Ssa pianta si sviloppa per u più in mezi umiti, induv'ella pò furmà culonie dense. Hè adattata à cundizione di terre ricche di materia organica è belle assiccate. Persicaria decipiens si riproduce per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu o l'acqua. Pò ancu diffonde si per via di rizomi, furmendu cusì nuvelli individui à parte si da e so radiche.

Tassonumia mudificà

Persicaria decipiens hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Polygonum decipiens, Bistorta decipiens è Tovara decipiens. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà 'ssa pianta, ma Persicaria decipiens hè u nome attualmente accittatu da a cumunità scentifica.

Cunsirvazione mudificà

Persicaria decipiens hè cunsiderata cum'è una spezia di preoccupazione minore in termini di cunsirvazione. Bench'ella possi esse minacciata in certe rigione per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale, hè dinù largamente sparta è prisente in numerosi paesi. Eppuru, hè impurtante di surviglià l'evuluzione di a so pupulazione è di pruteghje e zone induv'si trova cù u fine di prisirvà a so diversità genetica è u so rollu eculogicu in l'ecusistemi acquatichi.

Riferimenti mudificà

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note mudificà

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti mudificà