Ordine architetturale

L'ordine, in architettura currisponde à l'inseme di e regule chì cumponenu u stile di e culonne è di e parte alte di l'edifizii. Si tratta di e forme, i decori, e prupurzione.

Capitelli di forme classiche (publicate da l' Encyclopédie, vol. 18) : a. Tuscanu, b. Dòricu, c. iònicu, d. iònicu mudernu, e. curinziu, f. cumpòsitu

À l'antichità i Grechi ne utilizavanu trè : l'ordine dòricu, l'ordine iònicu, l'ordine curinziu.

I Rumani ne anu aghjustatu dui : l'ordine tuscanu è l'ordine cumpòsitu.

L'ordini grechi mudificà

L'ordine dòricu hè u primu è u più semplice di i trè ordini in l'architettura greca. Tira a so origine di e culonne di u tempiu di u rè Dorus. U stile hè semplice, senza troppu decori. A culonna dòrica hè alta da quattru à ottu metri è hè scanalata. Frà i più famosi edifizii dorichi, ci hè u Tempiu di Puseidonu in Paestum è u Partenone in Atena .

 
L'ordine dòricu di u Partenone, in Atene

L'ordine iònicu hè inventatu versu 560 nanzu à Cristu. Sò i Grechi di a regione di l'Ionia chì l'anu inventata. À l'origine anu custruitu un tempiu in Efesu, dedicatu à a dea Artemisia. Si sò ispiratu di u corpu di donna. Si caratterizeghja cù i so vulumi. Hè più graziosu ch'è l'ordine dòricu. U capitellu hè decuratu di vulute laterale. St'ordine si ritrova per esempiu in u tempiu d'Atena Polias in Atene, o in u Teatru Marcellu in Roma.

 
Un capitellu di l'Erechteion in Atene

L' ordine curinziu hè statu creatu à a metà di u Vu seculu nanz'à Cristu. Ciò chì u caratterizeghja hè a so grande ricchezza di decori di u capitellu. Hè ornatu di fronde d'una pianta, l'acantu. Tira a so origine di i fiori chì sò crisciuti nant'à una tomba d'un zitellu di a cità di Curintu, in Grecia. Si pò vede nant'à u tempiu di Vesta in Tivoli è quellu di Minerviu in Assisi.

 
Capitellu di stile curinziu

L'ordini rumani mudificà

 
Ordini sovrapposti (tuscanu, ionicu è corintu) à u Colosseu in Roma

I numerosi munumenti in Roma (teatri, anfiteatri, archi triunfali, basiliche...) sò cumposti d'elementi pigliati à a Grecia antica. I Rumani utilizanu i trè ordini grechi, più o menu mudificati da l'estru rumanu.

L' ordine Tuscanu, ordine di l'architettura classica, hè una forma simplificata di l'ordine dòricu.
L' ordine cumpostu hè un ordine di creazione rumana. Hè un mischju di una basa ionica, un fustu di culonna dorica, un capitellu ionicu o curinziu, hè soprattuttu determinatu da un capitellu cun vulute è foglie d'acantu.

Vucabulariu mudificà

 
U vucabulariu di l'ordine dòricu grecu

Architrave : Parte inferiore di u curnicione, chì ripone nant'à e culonne. In francese si scrive dinù architrave.

Basa : A basa in architettura hè l'elementu inferiore induve s'appoghja a culonna. Currisponde à u francese base.

Basamentu : U basamentu in architettura hè una piattaforma chì sustene un edifiziu. Serve à tempu di fundazione è d'elementu architetturale visibile induve s'appoghja a custruzzione. Currisponde à u francese soubassement.

Capitellu : U capitellu hè l'elementu superiore di a culonna. In francese hè un chapiteau.

Culonna : A culonna hè un elementu architetturale verticale di forma circularia. Si cumpone d'una basa, d'un fustu è d'un capitellu.

Curnice : In architettura una curnice hè a parte chì incuruneghja un edifiziu, cù un orlu spurghjente. Currisponde à u francese corniche.

 
A curnice di u Panteone di Roma. A parte liscia triangulare hè u timpanu, u bordu spurghjente è sculpitu hè a curnice.

Curnicione : U curnicione, in francese entablement, currisponde à a parte orizontale chì s'appoghja nant'à e culonne.

Frisgiu : U frisgiu hè a parte intermedia trà a l'architrave è a curnice. In francese hè una frise.

Fruntone : U fruntone hè l'elementu triangulare di a facciata. Hè incurunatu di curnice. Currisponde à u francese fronton.

Mètupa : In un frisgiu, a mètupa hè un mutivu in petra sculpita in rilievu o bassurilievu. Hè messa in alternanza cù i trìgliffi. Hè in fracese a métope.

Trìgliffu : U trìgliffu hè u mutivu in petra decurata di scanalature verticale. In un frisgiu, sò posti in alternanza trìgliffi è mètupe. Currisponde à u francese triglyphe.

 
Alternanza di mètupe è di trìgliffi nant'à u frisgiu di u Partenone