Lamentu di u castagnu

U Lamentu di u castagnu hè statu cumpostu da Antone Battisti Paoli (1858-1931), dettu Paoli di Tagliu. U lamentu hè statu publicatu in A Tramuntana in u 1905 è in A Muvra, in u 1926.

Vechju castagnu in Zicavu

U lamentu di u castagnu mudificà

Or chì l'averaghju fattu
À lu corsu cusì ingratu
Chì m'hà fattu la sintenza
À morte m'hà cundannatu.
Senza sente tistimonii
Nè cunsultà lu ghjuratu.


M'hà dichjaratu la guerra
Cum'è à un veru malfattore.
M'hà messu li sbirri appressu
Chì m'attacanu terrore.
O Corsu, rifletti un pocu
Versu mè si senza core.


Cum'è à un banditu da forca
Tù m'hai messu lu taglione.
Di tutta la me famiglia
Voli tù la distruzzione.
O Corsu, s'ella ti piace
Da mi una spiegazione.


M'hai chjappu à l'arma bianca
Tù per esse più sicuru,
Quandu impronti lu mio fiori
Quandu lu fruttu hè sicuru.
Ùn mi porti alcun' rispettu
O Corsu, sì cusì duru!


Ne voli vede la fine
Tù ùn guardi la staghjone
Cù l'arme sempre in campagna
A mazzola è u sigone
Da la matina à la sera
Batti senza cumpassione.


Subitu tagliatu à pezzi
È per mette mi in pappina
Chjami li to mulateri
Per cunduce mi à l'usina.
O Corsu, rifletti è pensa
Chi faci la to ruvina!


À un suppliziu senza nome
O Corsu, m'hai cundannatu.
À passà sottu à le seghe
È coce cum'è un dannatu.
In botte chjirchjate in farru
Sò subitu imprighjunatu.


Un sentu in tutte le borghe
Ch'è tintenne è tintennoni
Bistemmie di mulateri
Lu fiscu di li sigoni
È di mule, carri è trenni
N'hè pienu strade è stradoni.


Hè una guerra dichjarata
Ùn hè micca guerra finta.
Ùn si pensa ad altre cose
Ùn si pensa ch'è à la tinta.
La mio povera famiglia
S'ella dura hè prestu spinta.


Ùn ti ne ricordi più
Corsu di li tempi andati?
Di Sampieru è Sambucucciu
Di tutti li to antenati.
Quandu da tanti nemici
Eranu sempre assaltati?


Qual'hè chì li siccuria
Chì si dava tanta pena?
Qual'hè chì li mantenia
Ben' purtanti, à panza piena?
Li mio frutti inzucarrati.
O Corsu, rifletti appena!


Ùn ti ne ricordi più
Una sera, à lu fucone
Tutta la to famigliola
Cantava lu lazarone.
Eramu un vennari sera
Di pane manc'un buccone.


Qual'hè chì ti succurrì
O Corsu, in quella sirata?
Chì mittiste la paghjola
E feste una pulindata
È cusì passaste alegra
U restu di la nuttata.


Un annu nun ci fù granu
È d'orzu manc'un granellu.
Fiore tandu ùn ne sbarcava
Trimavi da lu tardellu
Chì ti dava Mamma Piera.
È avale un sì più quellu?


Qual'hè chì ti rilevò
O Corsu in quella stagione?
Chì t'empiia di pisticcine
Ogni sabatu in curbone?
Eppo avale ti sì messu
O Corsu, à fà lu briccone!


Guarda quante impasculate
Quanti colpi aghju paratu!
Da la fame quante volte
O Corsu, t'aghju salvatu!
Ed avà da gran nemicu
Versu me sì dichjaratu.


Ti vindii li me frutti
È impattavi li to affari.
Vistii li to figlioli
Rigulavi li scarpari.
Ingrassavi lu purcellu
Tutti l'anni avii danari.


Cantava lu mulinaru

Chì avia pienu lu mulinu

U cavallu galuppava

Sottu à lu so carruzzinu

Chì per tuttu lu mio fruttu

Era, ò Corsu,un gran festinu.


Facii porte è purtelli

Sulaghji, casce è cascioni

Intempiavi la to casa

Tù cù travi è cantilloni

Grazia, ò Corsu, eppur' la sai

À li mio gran figliuloni.


Ancu sin'à la to cascia

Quandu parti à l'altru mondu

Ti furniscu e sta sicuru

O Corsu, ch'io non cunfondu.

Bastardu di Sambucucciu

Almenu rifletti à fondu!


Quandu la guerra hè finita

Chì sarà di tè, mischinu?

Zappa puru lu to fornu

È chjodi lu to mulinu.

Parterai per lu mondu

Errente senza un quattrinu.


Ne farai lu tenistaffa

È lustrarai le botte

Durmerai cum'è i cani.

Quandu vinerà la notte

Perchè vindetta dumanda

L'alberu di le ballotte.


Sempre cù li stracci à collu

Passerai piani e muntagne.

Camperai à erbiglie crude

Racolte nu le campagne

Perchè vindetta dumanda

L'alberu di le castagne.


La to cumpagna di strada

Sarà sempre Mamma Piera.

Per tuttu la truverai

Sempre ti sarà sincera.

Ti farà di la so scorta

Corsu, lu portabandera.


È famitu cume un braccu

Criparai dentru à un fossu.

Li padroni di l'usine

Diceranu : "Tarra addossu

Chì lu nostru affare hè fattu."

Pensa bè, rifletti, o Corsu.


Chì ti poi sempre rimette

Di tutti l'errori e sbagli.

Manda li à fà le sighere

À sa mansa di canagli.

Cusì abanduneranu

L'usine cù li travagli.


È lu to caru Castagnu

Risterà duv'ellu hè natu

À lampà ti lu so fruttu

Tantu dolce è inzuccaratu.

È cusì sarai, ò Corsu

Cum'è nanzu invidiatu.

Ligami mudificà