L'erba pinina
Equisetum telmateia
Classificazione scentifica
Regnu Plantae
Divisione Equisetophyta
Classa Equisetopsida
Ordine Equisetales
Famiglia Equisetaceae
Generu Equisetum
Nome binuminale
Equisetum telmateia
Aiton, 1753
L'erba pinina

L'erba pinina (Equisetum telmateia Ehrh., 1783) hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Equisetaceae[1].

Etimologia mudificà

U nome genericu (equisetum) deriveghja da u latinu è significheghja "crinu", mentre ch'è l'epitetu specificu (telmateia) vene da una radica greca telma significhendu padulu. Duvemu una di e prime descrizzione dittagliate di 'ssa pianta à Dioscorides Pedanius (Anazarbe in Cilicia, ver'di 40 - ver'di 90), chì era un medicu, botanistu è spiziale grecu anticu esercitendu à Roma à l'epica di l'imperatore Nerone.

U nome scentificu attualmente accittatu (Equisetum telmateia) hè statu prupostu da u botanistu svizzeru Jakob Friedrich Ehrhart, in una publicazione di u 1783.

Descrizzione mudificà

Riguardu à e casce, a forma biulogica di a spezia hè u geofite rizomatosu (G rhiz), vene à dì ch'elle sò piante erbacee vivace chì portanu i so bucci sottu à terra. Mentre a gattiva staghjone, ùn anu micca organi aerii è i bucci sò situati in l'organi suttarranii chjamati rizomi (un picciolu ipogeu da induve partenu ogni annu e radiche è i piccioli aerii). U ciclu biulogicu hè perennu. L'altezza media varieghja da 5 à 20 dm.

E radiche sò sicundarie à parte si da u rizomu è di tipu avventice. Si tratta generalmente di toppi chì si ramificheghjanu à parte si da i nodi di u rizomu è chì duranu tuttu à u più un annu.

A parte ipogea di u picciolu hè custituita da un rizomu orizontale incù e ramificazione diverse, qualchì volta cumplesse, chì danu nascita à e buttature aerie erette po à i piccioli epigei currispundente. E buttature anu a caratteristica di esse pruviste di una sola cellula apicale, assai maiò, à forma di tetraedru (più o menu piramidale), à parte si da a quale e cellule seguente sò ingenerate per divisione per u sviluppu di u picciolu adultu.

E foglie sò situate à i nodi di u picciolu. Sò erette è prossime da u picciolu. Crescenu inseme (furmendu una spezia di cullana o di guaina intornu à u picciolu) è ùn sò micca sferenziate in picciolu è lembu. Sò cusì maiò ch'è, in u casu di i piccioli fertili, coprenu guasi tutta a superficia trà i nodi. A forma hè lungarina, scagliosa incù un solu nervu dursale è un arice brunu vivu. Ci sò 20 à 30 casce per nodu.

Ripartizione è ambiente mudificà

L'erba pinina si trova in i buschetti è aresti umiti, in certe pratuline umite, in i fussetti, à u cantu di e fonte è di i fiumicelli adumbrati, è ancu, più raramente, annantu à e scugliere litturale calcarie.

L'erba pinina hè prisente è currente in Europa. Hè prisente dinù in Corsica. Fora di l'Europa, omu trova 'ssa pianta in e rigione seguente : Africa suprana, Asia timperata, Caucasiu è America suprana.

Note mudificà

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.

Riferimenti mudificà

  • Gamisans, J. & Jeanmonod, J.,Catalogu di i pianti vascularii di Corsica, Cunservatoriu è giardinu butanicu di a cità di Geneva, Geneva, 1993(in francesu).