L'arba scagliola
Senecio vulgaris
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Asterales
Famiglia Asteraceae
Genaru Senecio
Nomu binuminali
Senecio vulgaris
Carl Linnaeus, 1753

L' arba scagliola (Senecio vulgaris) hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Asteraceae.

Discrizzioni mudificà

L'arba scagliola' hè una pianta arbacea annuali appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si caratterizeghja da a so piccula taglia, aghjunghjendu di regula trà 10 è 40 centimi d'altezza. I piccioli sò ritti, ramificati è à spessu pilosi. I casci sò alterni, dintati è di forma lanceulata. I fiora, di culori giaddu vivu, sò ragruppati in capulini è appariscini da maghju à sittembri. I frutti sò achenii, di culori brunu, muniti d'un ciuffettu chì accenna a so dispersioni da u ventu.

Ripartizioni mudificà

L'arba scagliola hè urighjinaria d'Aurasia, ma s'hè largamenti sparta in u mondu sanu par via di u so adattamentu à diffarenti tipi di terri è di climi. Omu u trova currintamenti in i righjoni timparati è subtrupicali, in particulari in Auropa, in America subrana, in Australia è in Nova Zilanda. Culunizeghja par u più i zoni disturbati, tali i giardini, i campi cultivati, i bordi di stradona è i tarreni abbandunati.

Senecio vulgaris hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia mudificà

L'arba scagliola hè una pianta annuali chì si ripraduci solu par via di graneddi. A fiuritura hà locu da maghju à sittembri, è ogni capulinu pò pruducia insin'à 100 graneddi. 'Ssi graneddi sò lebbii è poni essa faciuli spargugliati da u ventu annantu à longhi distanzi. A ghjirminazioni si pruduci par u più di branu è à di vaghjimu, quandu i cundizioni sò favurevuli. L'arba scagliola hè una pianta piuniera, capaci à culunizà prestu i terri nudi o disturbati.

Tassunumia mudificà

U nomu scentificu di 'ssa pianta hè Senecio vulgaris. In certi righjoni, pò essa cunfusa incù altri spezii tali Senecio squalidus o Senecio viscosus.

Cunsirvazioni mudificà

L'arba scagliola hè cunsidaratu com'è una gattiva arba in numarosi paesi par via di a so capacità à culunizà prestu i zoni disturbati è à fà cuncurrenza à i spezii indigeni. Pò ancu essa tossica pà u bistiamu s'hè cunsumatu in grandi quantità. Par via di cunsiquenza, misuri di cuntrollu sò à spessu missi in campu pà limità a so prupagazioni. Quissa pò inchjuda l'usu d'arbicidii, a gistioni di l'ambienti disturbati è a sinsibilisazioni di u publicu à l'impurtanza di privena a prupagazioni di 'ssa pianta invadenti.

Rifarimenti mudificà

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti mudificà

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti mudificà