U situ neuliticu d'Ħhàġar Qim hè situatu vicinu à a cità di Qrendi, sopra à e scugliere à u sudu di Malta. [1]

A facciata di u situ d'Ħhàġar Qim

Cunnisciutu dapoi u seculu XVII, hè sgaghjatu in u 1839 da J. G. Vance è bulicatu in u 1885 da Antonio Annetto aruana. In u 1909, Themistocles Zammit è T. E. Peet u bulicanu di novu cum'è T. Ashby in u 1910.

Hè ristauratu trà 1947 è 1950[2]. In u 1992, l'UNESCO aghjusta i tempii d'Ħhàġar Qim à u patrimoniu mundiale di l'umanità.

E ruvine di quattru tempii sò relativi à un periodu di milla anni (3600-2500 av JC). I resti di a più vechja custruzzione sò oghje difficiule da identifcà. À u sudu di u situ, e ruvine, avà difficiulmente lighjibile (circa 18 x 12 m), ricollanu almenu à a fasa Mġarr (3800-3600 av JC). À u nordu di u situ, u tempiu settentriunale (25 x 20 m) mostra un pianu à parechji lobi di a fasa Ġgantija (3600-3000 av JC)[3].

Ricustruzzione di a camera ovale interna

À u centru di u situ, u muru d'accinta meridiunale (circa 35 x 28 m) ingloba un tempiu è una successione d'accrisicmenti annantu à un periodu di almenu cinque seculi. U tempiu d'origine (3000-2500 av GC) à quattru abside è un'abside distale rimpiazzata da una nichja hè prima accrisciutu d'una stanza chì cumunicheghja incù a siconda abside à punente. I trè accriscimenti ultiriori anu in cumunu un'originalità rispettu à u pianu canonicu, s'aprenu dirittamente à u steriore è ùn anu micca cumunicazione interna trà di elli. L'inseme d'Ħhàġar Qim, custruitu interiamente in petra zuccata ind'u calcariu à globigerina, marca u culmine di l'estitismu architittonicu di a " cultura di i tempii " chì si stende da -3000 à -2500 av GC[4],[5].

A Venere di Malta

A facciata nordestu cumporta, ghjustu accantu à u curridore dendu accessu à u tufone di l'oraculu, un santuariu aggrundendu duie litulatrie ; unu lungarinu, suppostu ripprisintà u sessu maschile, è un assai più bassu, di forma trapezoidale, suppostu ripprisintà u sessu feminile. À sinistra di e litulatrie, a più impurtante petra d'accinta imprudata in un tempiu maltese hè longa 6.4 metri è alta 5.2 m per un pesu stimatu da vinti tonne. I scavi missenu à u ghjornu in a prima abside punente a "Venere di Malta", una statuetta di nudu feminile assai naturalista, ritruvata senza testa[6].

Note mudificà

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. M. Ridley (1976) p. 52
  3. A. Blondy (1991) p.155-157.
  4. B. Sedlaczek (2000) p.22.
  5. J. S. Tagliaferro (2000) p.24 è p.114.
  6. A. Bonanno (1993) p.23.

Bibliugrafia mudificà

  • Alain Blondy (1991) Malta, Arthaud, Parigi, Ried. 2007.
  • Anthony Bonanno (1993) Malta, un paradisu archeulogicu, M.J. Publicazione Ltd, A Valette, ried. 1995 (in francese).
  • Michael Ridley (1976) The Megalithic Arte of the Maltese Islands, Dolphin Press, Poole.
  • Brigitte Sedlaczek (2000) Archeulugia di l'isule maltese, MP Graphic Furmulò, Roma, Progress Press Co. Ltd, Valetta.