À a funtana hè una puesia di Petru Lucciana.

À a funtana mudificà

O Fiffi, duve stai ? — Da u sciò Sirbé.
— Hè un brav'omu !... Ti dà ? — Quindeci franchi;
Ma mi cercu patrone, sai. — Perchè ?
— Guerdaporpi ùn ne vogliu : sempre à i fianchi
'Ssu vechjacciu mi stà ; vene cun mè
À u mercatu è à i macelli, ch'è ùn li manchi
Qualchì baiocca merza. — Ah, dici vé !
Riguerdà a spesa à noi! — Parlemu franchi!
S'è ogni ghjornu ùn si raspa ind'u mercatu,
E buttine è i scignò cume pagà ?
Eppoi, quandu s'incontra u innamuratu,
Omu si resta un pocu à chjachjarà,
Un'oretta, ancu duie pè piglià fiatu,
È cù u patrone à e zanche ùn pò più andà.
— In quantu à mè, ùn mi possu lamintà :
Ùn sò serva ma sputica patrona.
Entru in casa è ne sciortu à vuluntà,
È di ghjornu è di notte ; una persona
Aghju pè piglià l'acqua è pè lustrà;
È quandu vogliu, chjamu anc'à Simona
Chì m'aiuta à fà i letti è a cucinà,
In somma eo stò cum'una papachjona.
— È quant'hai ? — Vinti franchi à u mese.
— Imbeh ! — È ùn ci hè nisciunu chì mi dia frastornu,
Ch'aghju unu solu à cuntentà : u sgiò Gè.
— Ah, u to patrone hè Geniu Scorisè !
Allora a casa toia sumiglia un fornu
Travagli più di notte ch'è di ghjornu !

Da vede dinù mudificà