A necromanzia (da u grecu nekromantía, cumpostu di nekrós "mortu" è manteía "divinazione") hè un ghjènaru di divinazione induva u praticatore cerca à chjamà u spìritu di i morti pà ch'elli permetteni di cunnosce avvinamenti futuri ò pà acquistà putteri màgichi.

A maga d'Endor hè a più famosa necromante in a Bibbia

Quellu chi pràtica a necromanzia ghjè un negramante (si vede quì chè u prefissu a muttatu di l'orìgine greca "nekros" in "negru":neru in latinu, facendu capisce chì a necromanzia appartene à l'arte màgicu neru.

A necromanzia in a storia mudificà

Si po che a necromanzìa sia in rilazione cù u shamanisimu chi chjama i spìriti cummu i fantasmi è l'antinati.

U storianu Strabone rapporta chea necromanzìa era a forma a più impurtante di i Persianniè dinò in i populi di Caldea (particularmente ind'i Sabeani ò aduratore di e stelle), d'Etrurìa è di Babilonìa.