Natale hè a festività cristiana chì celebreghja a nascita di Ghjesù Cristu. Casca u 25 dicembre (u 7 ghjennaghju in le chjese urientale, per u slittamentu di u calendariu ghjulianu).

L'ortografia è a grammatica di 'ssu articulu ùn sò micca currette. Pudete cuntribuisce à ammigliurà le.

A nascita di Cristu (1306) di Giottu, allucatu in Paduva.

A parola corsa Natale deriveghja da u latinu Natalis chì significheghja "nataliziu, relativu à a nascita".

Natale hè ancu chjamatu Natale di Ghjesù o Natività di u Signore è precedutu qualchì volta da l'aghjettivu Santissimu (à volte abbreviatu in Ss.).

Secondu u calendariu liturgicu cristianu hè una sulennità di livellu paru à l'Epifania, Ascensione è a Penticosta è inferiore à Pasqua (a festività più impurtante in assolutu) è certamente a più popularmente risentita, soprattuttu à parte da l´ultimi due seculi, da quandu hè diventata a festa induve ci si scambianu i regali è dinù si sta inseme in famiglia.

U significatu cristianu di Natale mudificà

Ind'è u calendariu rumanu u termine Natalis era impiegatu per parechje festività, cum'è u Natalis Romae (21 aprile) chì cummemorava a nascita di l'Urbe, è u Dies Natalis Solis Invicti, a festa dedicata à a nascita di u Sole (Mitra), anch'ella u 25 dicembre, introdutta da Aurelianu in lu 273 d.C., eppo suppiantata prugressivamente durante u III seculu[1] da a ricurrenza cristiana.

Natale, ancu ùn essendu micca a principale festa cristiana chì hè Pasqua, hè sempre quella più risentita à livellu famigliare è populare è rappresenta a cunsapevolezza d'esse chjamati à ricunnosce in u Bambinu di Betlemme u Figliu di Diu. Nant'à Natale cum'è Festa cristiana, nant'à e manifestazione liturgiche, nant'à e tradizione di e cumunità cristiane è nant'à e ricurrenze, riti è abitudine di tuttu u mondu sò state scritte decine è decine di poesie.[1] Archiviu 2013-03-09 at the Wayback Machine, raccunti [2] Archiviu 2013-03-09 at the Wayback Machine, canti populari [3] Archiviu 2013-03-09 at the Wayback Machine, filastrucche, ninne nanne è monda altru.

A nascita di Ghjesù mudificà

A festa di Natale hè a celebrazione di a nascita di Ghjesù. Secondu u Vangelu di Luca, Ghjesù nacque da Maria à Betlemme, induve ella è u so maritu Ghjuseppe si reconu per partecipà à u censimentu di a populazione urganizatu da i rumani.

Per i soi discepuli a nascita o natività di Cristu hè stata preceduta da diverse prufezie secondu e quale u messia saria natu da a casa di Davide per redimere u mondu da u peccatu.

A data di nascita di Ghjesù mudificà

A data di nascita di Ghjesù ùn hè micca ripurtata in i Vangeli. Dapoi i primi seculi i cristiani svilupponu diverse tradizione, basate nant'à raghjunamenti teolugichi, chì fissavanu u ghjornu di a nascita di u Signore in date differente, tantu chì Clemente Alessandrinu (+ c. 215) annutava in un so scrittu: "Micca si cuntentanu di sapè in chì annu hè natu u Signore, ma cù curiosità troppu spinta vanu à cercà ne ancu u ghjornu" (Stromata, I,21,146.)

A prima testimunianza di a data di u 25 dicembre per Natale di Ghjesù si ritrova in unu scrittu di S.Ippulitu (+235), u "cummentariu nant'à Daniele"

Liturgia cristiana mudificà

In a chjesa latina u ghjornu di Natale hè caratterizatu da quattru messe: a vespertina di a vighjilia, ad noctem (vene à dì a messa di a notte), in aurora, in die (in u ghjornu).

Cum'è tutte e solennità, hà una durata magiore rispettu à l'altri ghjorni di u calendariu liturgicu, ed infatti, e sulennità si facenu cumencià à i vesperi di u ghjornu innanzi - s'ellu ùn hà a precedenza stabilita da l'apposite norme - fendu saltà cusì i vesperi proprii di u ghjornu precedente.

U tempu liturgicu di Natale si conta à parte da i primi vesperi di u 24 dicembre, per terminà cù a dumenica di u Battesimu di Ghjesù, mentre u periodu precedente à Natale cumprende e quattru semane d'Avventu.

Storia mudificà

In sta sezione si dà contu di e date storiche cunnisciuti di l'orighjine di a festa di Natale.

I primi seculi di u Cristianesimu mudificà

Natale ùn hè micca presente trà i primi elenchi di festività cristiane di Sant'Ireneu è Tertullianu [2]; urighjene, prubabilmente alludendu à i Natalitia imperiali dichjara [3] ch'è in le scritture solu i peccatori, è micca i santi, celebreghjanu a so nascita[2]. Arnobiu [4] ridiculiza a celebrazione di i "cumpleanni" di i dei.

E chjese cristiane celebravanu piuttostu a festa di a Pasqua Pifania (dal grecu ?p?f??e?a (epiphàneja): manifestazione, cumparsa, apparizione, nascita), chì rammenta a visita di i Rè Maghji à Ghjesù.

U prucessu à traversu u quale u 25 dicembre divene a ricurrenza di a nascita di Ghjesù per tutta a cristianità, principiò solu in u III seculu è durò finu à u successivu è differì tempuralmente secondu e diocesi.

Celebrazione in Alessandria d'Egittu mudificà

E prime evidenze di una celebrazione pruvenenu da Alessandria d'Egittu, circa 200 d.C., quandu Clemente di Alessandria[5] disse chì certi teologhi egiziani, "monda curiosi", definissenu non solu l'annu, ma ancu u ghjornu di a nascita di Ghjesù u 25 Pachon, currispundente à u 20 di maghju di u ventottesimu annu di Augustu ma fecenu questu micca perchè ritenessenu chì u Cristu fusse natu 'ssu ghjornu ma solu perchè 'ssu mese era u nonu di u so calendariu [6]. Altri sciuararonu e date di u 24 ò 25 Pharmuthi (19 ò 20 aprile)[2].

Un testu di u 243, De paschae cumputus, attribuitu à Ciprianu ma prubabilmente apocrifo[7], dichjara chì a nascita di Cristu fù u 28 marzu perchè fù in 'ssu ghjornu chì u sole fù creatu[2].

Clemente dichjara ancu chì i Balisilidiani celebravanu l'Epifania è po esse, prubabilmente, ancu a nascita di Ghjesù, u 15 l'11 Tybi (10 o 6 ghjennaghju)[2].

In un qualchì mumentu a doppia cummemorazione di a Pasqua Pifania è di a Natività deve esse diventata cumune, sia perchè l'apparizione di i pastori era cunsiderata cum'è una di e manifestazione di a gloria di Cristu, sia forse per via di una discrepanza di u vangelu di Luca presente in varii codici cum'è u codice Bezae, inde e parole di Diu sò rese houios mou hu agapetos, egu semeron gegenneka se ("tu sei u me' figliolu predilettu, in stu ghjornu t'aghju ghjeneratu") à u postu di en soi eudokesa ("in te mi sò cumpiaciutu").

Abraham Ecchelensis (1600-1664) [8] riferighja di a presenza di un dies Nativitatis et Epiphaniae da una custituzione di a chjesa di Alessandria à u tempu di u cunciliu di Nicea.

Epifaniu riferighja di una cerimonia da i tratti gnostichi á Alessandria induve, a notte tra u 5 è u 6 ghjennaghju, un discu solare inquartatu (oghje notu cume "croce celtica") dettu Korê era portatu in prucessione attornu à una cripta, à u cantu Oghje à quest'ora Korê ha datu vita à l'Eternu[9].

Ghjovanni Cassianu (360-435) scrive tra u 418 è u 427 chì i monasteri egiziani ancora osservanu l´antichi costumi[10].

U 29 Choiak (25 dicembre) è 1 ghjennaghju 433 Paolu di Emesa predica pressu Cirillu di Alessandria, è i so sermoni [11] mostranu chì a celebrazione di u Natale in lu mese di dicembre era dighjà fermamente stabilita, è i calendari provanu a so permanenza; dunqua a festa s'era sparta in Eghjttu tra u 427 è u 433[2].

Celebrazioni à Cipru, Armenia è Anatolia mudificà

A' Cipru, à a fine di u IV secolu, Epifaniu dichjara cuntru l´Alogi[12] chì Cristu era natu u 6 ghjennaghju é era statu battezzatu l'8 novembre.

Sant'Efrem u Siru (induve l' inni si riferighjenu à l'Epifania è micca à u Natale) prova chì a Mesoputamia ancora festeghjava a nascita tredici ghjorni dopu à u solstiziu d'invernu, dunqua u 6 ghjennaghju.

cuntemporaneamente in Armenia a data di dicembre era ignorata, è ancu oghjie l´Armeni celebreghjanu u Natale u 6 ghjennaghju[13].

In Anatolia, i sermoni di santu Gregoriu di Nissa nant'à San Basile (mortu prima di u 1 ghjennaghju 379) e i due seguenti durante a festa di Santu Stefanu[14], provanu chì in lu 380 u Natale era ghjà celebratu u 25 dicembre[15].

In lu V secolu Asteriu di Amaseia è Sant'Anfilochiu di Iconiu, cuntemporanei di Basile è Gregoriu, mostranu chì in le so diocesi le feste di l'Epifania è di u Natale eranu separate [16].

Celebrazioni à Ghjerusalemme mudificà

In lu 385 Egeria scrive di quessi prufondamente impressiunata da a festa di a Natività di Ghjerusalemme, chì aveva aspetti prettamente natalizi; u vescamu si recava di notte à Betlemme, tornendu à Ghjerusalemme u ghjornu di a celebrazione. A presentazione di Ghjesù à u tempiu era celebrata quattordici ghjorni dopu. Ma stu calcolu cumencia da u 6 ghjennaghju, è a festa cuntinuava per l´ottu ghjorni dopu à 'ssa data [17]; successivamente mentuveghja solu e due feste magiori di l'Epifania è di a Pasqua. Dunqua u 25 dicembre in lu 385 ùn era micca osservatu à Ghjerusalemme.

Ghjovanni di Nikiu (circa in lu 900) per cunvince l´armeni à osservà a data di u 25 dicembre fa notizia di una currispondenza tra Santu Cirillu di Ghjerusalemme è papa Ghjuliu I[18] in cui Cirillu dichjara chì u so' cleru ùn pò, in la singola festa di a nascita è di u battesimu, effettuà una doppia prucessione tra Betlemme è u Ghjordanu è dummanda à Ghjuliu di stabilisce a vera data di a Natività da i documenti di u censimentu purtati à Roma da Titu; Ghjuliu stabilisce u 25 dicembre.

In un antru documentu[19] si riferighja chì Ghjuliu scrisse à Ghjovenale di Ghjerusalemme (circa 425-458), aghjunghjendu chì Gregoriu Nazianzenu à Costantinopuli era statu criticatu pè avè smezatu le festività, ma Ghjuliu morì in lu 352 è a testimonianza di Egeria rende questi ultimi due documenti di urighjne dubbia[2].

Santu Ghjrolamu, scrivendu in lu 411[20], rimprovereghja à i palestinesi di mantene a celebrazione di a nascita di Cristu in la festa di a Manifestazione.

Cosmas Indicopleustes sughjèrisce [21] chì ancu à a metà di u VI secolu a chjesa di Ghjerusalemme riteneva, basendusi nant'à u passu evangelicu di Luca, chì u ghjornu di u battesimu fosse u ghjornu di a nascita di Ghjesù in quantu esseru divinu. A cummemorazione di Davide è Ghjacomu l'Apostolu si svulghjeva u 25 dicembre.

Lu 25 dicembre 432 Paolu di Emesa prununziava à Cirillu di Alessandria un discorsu nant'à u Natale.

Celebrazioni á Antiochia mudificà

A Antiochia, dopu à una longa resistenza, a festa di u 25 dicembre venne accolta in lu 386 grazie à l'opera di Santu Ghjovanni Crisustomu.

Durante a festa di Santu Philogonius di u 386[22] Santu Ghjovanni Crisustomu predicò un importante sermone: in reazione á certi riti è feste ebraiche invitò a chjesa di Antiochia à celebrà a nascita di Cristu u 25 dicembre quendu dighjà parte di a cumunità a celebrava in issu ghjornu da almancu dieci anni; dichjarò chì in occidente a festa era dighjà celebrata è chì ellu desiderava introduce la, chì questa era osservata da a Tracia à Cadice è chì a so miracolosamente rapida diffusione era un segnu di a so ghjenuinità.

Per ghjustificà a decisione interpretò l´episodi evangelichi dicendu chì u sacerdote Zaccaria entrò in lu Tempiu ricevendu l'annunziu di u cuncepimentu di Ghjovanni Battista in settembre; u vangelu data dunque u cuncepimentu di Ghjesù dopu à sei mesi, ovveru in marzu, dunqua a nascita saria avvenuta in dicembre.

Infine u Crisustomu dichjarò di sape chì i rapporti di u censimentu di a Sacra Famiglia eranu ancora in Roma e dunque Roma duveva avè celebratu u Natale u 25 dicembre per un tempu abbastanza longu da cunsentisce à u Crisustomu di riportà cù certezza a tradizione rumana[23]. U riferimentu á l'archivi rumani hè anticu almancu quantu Ghjustinu Martire[24] è Tertulliano[25]. Papa Ghjuliu I, in la falsificazione cirillina citata in precedenza, afferma di avè calcolatu a data basendusi nant'à Flaviu Ghjuseppe, nant'à a base di a stessa cunsiderazione micca pruvata riguardante Zaccaria[2].

Celebrazioni à Costantinopuli mudificà

In lu 379/380 Gregoriu Nazianzenu si face cumenciatore (in lingua greca: exiarchos) pressu a chjesa di Costantinopuli di a nova festa, pruposta in tre so omelie[26] predicate in tre ghjorni successivi[27] in la cappella privata chjamata Anastasia; dopu à u so esiliu in lu 381, a festa scumparve[2].

Secondu Ghjovanni di Nikiu, Onoriu, presente durante una di le sue visite, si accordò cù Arcadiu perché fosse osservata a festa in la stessa data di Roma. Kellner cullocheghja sta visita in lu 395; Baumstark[28] tra u 398 è u 402; l'ultima data si basa nant'à una lettera di Ghjacomu di Edessa citata da Ghjeorghje di Beeltân, chì dichjara chì u Natale fu portatu à Costantinopuli da Arcadiu è Crisustomu da l'Italia induve secondu a tradizione si era tenuta finu da i tempi apostolichi. Crisustomu fu vescamu tra u 398 è u 402, è dunque a festa saria stata intrudotta in stu periodu da Crisustomu vescamu á listessa manera di cume era stata introdotta á Antiochia da Crisustomu presbiteru; però Lübeck[29] prova chì le evidenze à la base di a tesi di Baumstark ùn sò micca valide.

Più importante, ma solu pocu megliu accreditata[2], hè a tesi di Erbes'[30] chì a festa sia stata introdotta da Costantinu I tra u 330 è u 335; esattamente in lu 330 secondu l'opinione di certi storichi, è probabilmente cunsigliatu di a mamma Elena è da i vescami di u cunciliu di Nicea.

Celebrazioni à Roma mudificà

Riguardu à a Chjesa di Roma, a più antica[2] fonte nant'à a celebrazione di u Natale hè u calendariu filocalianu[31] cumpilatu in lu 354, chì cuntene importanti tre date:

  • in lu calendariu civile u 25 dicembre hè indicatu cume Natalis Invicti.
  • in la Depositiu Martyrum, una lista di martiri rumani ò di altra orighjne universalmente venerati, u 25 dicembre hè indicatu cume VIII kal. ian. natus Christus in Betleem Iudeae.
  • In currispondenza di u 22 febbraiu, VIII kal. mart. hè menzionata a cattedra di San Pietru.

Nella lista di i cunsoli sò indicati i ghjorni di nascita è di morte di Cristu è le date di ingressu à Roma è di martiriu di Santu Pietru è Paolu.

Una citazione significhativa è: <<durante u cunsolatu di Cesà (Augustu) è Paolu nostru signore Ghjesù Cristu nacque ottu ghjorni prima di le calende di ghjennaghju [uvveru u 25 dicembre ] un venerdì, u quattordicesimu ghjornu di a Luna||Chr. Caesà et Paulu sat. XIII. hoc. cuns. Dns. ihs. XPC natus estu VIII Kal. ian. d. ven. luna XV|lingua=la>>

Queste indicazioni però parenu scurrette è possonu esse di le successive aghjiunte à u testu, per cui ancu se a Depositiu Martyrum hè datata à u 336 hè probabile chì Sta indicazione debba esse datata à u 354, ancu se a presenza in un calendariu ufficiale lascia supporre chì sianu esistite di le celebrazioni populari precedenti.

Sul finisce di u IV secolu a festività passò à Milanu è per poi diffonde si in la altre diocesi di u nord: Torinu, Ravenna, ecc.

Iputesi nant'à l'orighjne di a data di u Natale mudificà

Sul fattu chì u Natale venga festeghjiatu u 25 dicembre vi sò diverse iputesi chì possonu esse raggruppate in due categorie: a prima chì a data sia stata scelta in base à cunsiderazioni simbuliche interne à u Cristianesimu, a seconda chì sia derivata da l'influssu di festività celebrate in altre relighjoni praticate cuntemporaneamente à u Cristianesimu di allora. Le due categorie di iputesi possonu coesistere.

Questu primu gruppu di iputesi spiega a data di u 25 dicembre cume "interna" à u Cristianesimu, senza apporti da altre relighjoni, deriveghjante da iputesi cristiane nant'à a data di nascita di Ghjesù.

  • Un'iputesi afferma chì a data di u Natale si fonda nant'à a data di a morte di Ghjesù ò Venerdì Santu. Datu chì a data esatta di a morte di Ghjesù in li Vanghjeli ùn hè specificata, i primi Cristiani hanu pensatu di circoscriverla tra u 25 marzu è u 6 aprile. Poi per calcolà a data di nascita di Ghjesù, hanu seguitu l'antica idea chì i profeti di u Vecchju Testamentu morirunu à una "era integrale", currispondente à l'anniversariu di a loru nascita. Secondu Sta iputesi Ghjesù morì in l'anniversariu di a so´ Incarnazione ò cuncezione, così a so´ data di nascita avria dovutu cade nove mesi dopu à a data di u Venerdì Santu, u 25 dicembre ò 6 ghjennaghju.
  • Un'altra iputesi, invece, vede a data di u Natale cume cunseguenza di quella di l'Annunziazione, u 25 marzu. Si riteneva dinfatti chì l'equinoziu di primavera, ghjornu perfettu in quantu equilibratu fra notte è ghjornu, fosse u più adattu per u cuncepimentu di u redentore. Da qui a data di u Natale, nove mesi dopu.
  • u sorghje di u sole è a luce sò simbuli usati in lu Cristianesimu è in la Bibbia. Per esempiu in lu vanghjelu di Luca, Zaccaria, u babbu di ghjovanni Battista, descrive a futura nascita di Cristu, cume "verrà à visità ci da l'altu un sole chì sorghje". u Natale, in lu periodu di l'annu in cui u ghjornu cumencia à allungarsi, putria esse legatu à questu simbulismu.
  • Un'iputesi piuttostu recente asserisce chì a data di u Natale currisponda, entru ce ti limiti, à a vera data di nascita di Ghjesù. Si tratta di un'iputesi basata nant'à l'analisi di i testi presenti in la biblioteca essena di Qumran è nant'à certe informazioni fornite da u Vanghjelu secondu Luca. Secondu Luca, San ghjovanni Battista fu cuncepitu sei mesi prima di Ghjesù (e quindichi mesi prima di u Natale), è l'annunziu di u su' cuncepimentu fu datu à u babbu San Zaccaria mentre questi officiava u cultu in lu Tempiu di ghjerusalemme. da i rotoli di Qumran si hè pututu ricostruisce u calendariu di i turni chì le vari classi sacerdotali seguivanu per tali offici, é hè statu possibile stabilisce chì u turnu di a classe di Abia (a cui apparteneva Zaccaria) cadeva due volte l'annu. Unu di i due turni currispondeva à l'ultima settimana di settembre, ossia propriu quindichi mesi prima di a settimana di u Natale[32].

Lu secondu gruppu di iputesi spiega a data di u 25 dicembre cume "esterna" à u Cristianesimu, cume un tentativu di assorbimentu di culti precedenti à u Cristianesimu cù a sovrapposizione di festività cristiane à feste di altre relighjoni antiche.

  • C'è chi afferma chì a nascita di u Cristu derivi da a tradizione è da a festa ebraica di a luce, a Hanukkah, chì cade u venticinquesimu ghjornu di Kislev è à l'cumenciu di u Tevet. u mese di Kislev hè cumunemente accettatu cume coincidente cù dicembre. sottu l'anticu Calendariu ghjulianu, per scelta populare, a nascita di Cristu venne fissata à u 5 a.C., u venticinquesimu ghjornu di Kislev. In questu sensu u Cristianesimu avria ripetutu quantu ghjà fattu per le principali festività cristiane cume Pasqua ò Pentecoste, chì sò derivate da le currispondenti festività ebraiche.
  • a festa si sovrappune guasi perfettamente à le celebrazioni per u solstiziu d'invernu (tipiche di u nordu Europa) è à le feste di i saturnali rumani (dal 17 à u 23 dicembre). Secondu certi studi recenti, à partisce da quelli di Thomas Talley nant'à u Natale è nant'à a diffusione di u cultu di u Dies natalis solis invicti, l'iputesi chì a festa liturghjca di u Natale sia sorta per sustituisce a festa pagana si hè ridimensionata à favore di una orighjne autonuma avvenuta à l'internu di le cumunità cristiane di l'africa donatista [33].

Natale seculare mudificà

In u corsu di l'ultimu seculu, cù u progressivu secolarizzarsi di l' uccidente é in particular modu di l'Europa Settentriunale Natale hà cuntinuatu à rappresentà un ghjornu di festa per i non-cristiani, assumendu significhati duve si da quellu relighjosu. Generalmente hè vissutu cume festa ligata à a famiglia, à i rigali è à Babbu Natale.

U stessu cambiamentu di u spiritu Nataliziu u si ritrova in quelli Paesi induve i cristiani sò piccule minuranze, ma Natale hè statu impurtatu cum'è festa publica di tipu seculare-culturale. Hè cusì in India, Pakistan, Cina è Taiwan, Ghjappone è Malesia.

Citazione mudificà

Accade chì Natale fussi citatu in a litteratura o in a cultura corsa. Per esempiu, in i pruverbii:

Note mudificà

  1. vedi Enciclopedia Treccani, voce Natale
  2. 2,00 2,01 2,02 2,03 2,04 2,05 2,06 2,07 2,08 2,09 2,10 Catholic Encyclopedia: voce Christmas; ste informazione, riferite à u cumenciu di u XX seculu, pudarianu esse obsulete o supranate da più recente ricerche.
  3. Lev. Hom. viii in Migne, P.G., XII, 495
  4. VII, 32 in P.L., V, 1264
  5. Strom., I, xxi in P.G., VIII, 888
  6. Chron., II, 397, n.
  7. P.L., IV, 963 sqq.
  8. Labbe, II, 402
  9. Hær., li, ed. Dindorf, 1860, II, 483
  10. Ghjovanni Cassianu, Collations (X, 2 in P.L., XLIX, 820)
  11. si veda Mansi, IV, 293; appendice á i Act. cunc. Eph.
  12. Epifaniu, Haer., li, 16, 24 in P. G., XLI, 919, 931
  13. Cf. Euthymius, "Pan. Dogm.", 23 in P.G., CXXX, 1175; Niceph., "Hist. Eccl,", XVIII, 53 in P.G., CXLVII, 440; Isaac, Catholicos of Armenia in eleventh or twelfth century, "Adv. Armenos", I, xii, 5 in P.G., CXXII, 1193; Neale, "Holy Eastern Church", Introd., p. 796
  14. P.G., XLVI, 788; cf, 701, 721
  15. Usener, in Religionsgeschichtliche Untersuchungen, Bonn, 1889, 247-250, data invece i sermoni à u 383
  16. P.G., XL, 337 XXXIX, 36
  17. Peregr. Sylv., ed. ghjeyer, pp. 75 sq. è p. 101
  18. vedi P.L., VIII, 964 sqq.
  19. Cotelier, Patr. Apost., I, 316, ed. 1724
  20. Ezech., P.L., XXV, 18
  21. P.G., LXXXVIII, 197
  22. La Catholic Encyclopedia riporta chì l'annu fu u 386 ma nota chì Clinton ritene fosse u 387 è Usener u 388 (Religionsgeschichtl. Untersuch., pp. 227-240), ma ste datazioni sò cuntestate da Kellner, Heortologie, Freiburg, 1906, p. 97, n. 3.
  23. P.G., XLVIII, 752, XLIX, 351
  24. Apul., I, 34, 35
  25. cuntru Marcione, IV, 7, 19
  26. see Hom. xxxviii in P.G., XXXVI
  27. Usener, op. cit., p. 253
  28. urens Chr., 1902, 441-446
  29. Lübeck, Hist. Jahrbuch., XXVIII, I, 1907, pp. 109-118
  30. Zeitschrift f. Kirchenghjesch., XXVI, 1905, 20-31
  31. P. L., XIII, 675; riportatu per interu in J. Strzygowski, Kalenderbilder des Chron. von Jahre 354, Berlinu, 1888
  32. Lu studiu di un professore di l’Università ebraica di ghjerusalemme cancella ogni dubbiu nant'à un enigma millenariu, Vittoriu Messori, Corrie di a Sera, 9 lugliu 2003
  33. Le orighjni di a festa di Natale

Bibliografia mudificà

Catholic encyclopedia - Christmas

Voce currelate mudificà

cullegamenti esterni mudificà

  • (in inglesu) The History of Christmas - The History Channel - Storia di le tradizioni natalizie [4]
  • (in tedescu) Christkindl's Weihnachtsseiten von à bis Z - Situ cù un mini "dizionariu" di tradizioni, canti natalizi, ecc. [5]